Motto
“”Câte o dată trebuie să aprind lumina
ca să văd cât sunt de ticălos””

Jucătorul


Bătuse vântul de răsturnase iarba.
La un moment dat se oprise şi,iar începu cu picături de apă.
Ploua.
Ploaie rece de toamnă,cu miros de coji de nuci şi frunze căzute.
Într-un târziu se opri.
Întâi veni trei,apoi două şi pe urmă restul până la unsprezece vrăbii.
În spatele unui gard iarba crescuse toată vara şi făcuse sămânţă.
Mă uitam la stolul de vrăbii cum ieşiseră la sămânţă ca oile la închinatul mieilor.
Erau unsprezece şi aleseseră fără nici un cuvânt şeful,un vrăbioi zburlit şi spălăcit de lumină şi întuneric,purtând vârsta întegului stol în ciocul tocit.
Avea experienţă.
Lăsaseră de pază,mai la o parte o imitaţie de vrabie,o dansatoare.
Din când în când,băgă capul sub aripă şi îşi număra visele aeriene.
Atacaseră tufa de iarbă,frontal şi pe ambele flancuri,folosind ceva din legile războiului inventate de Napoleon.
Ridicau capul,fixau locul unde vroiau să ajungă şi loveau scurt şi sigur fără mişcări inutile până terminau de consumat spicul.
Din stol se desprinsese perechea dansatoare,o corabie cu furtuna ascunsă în tuleele scurte,având felul lui masculin de a ajunge la spic.
Se arunca pe plantă cu capul lui pletos,închipuidu-şi celebrii berbeci.
Spărgea porţile prin care acel firişor îşi ascundea copii,privea calm ca un războinic perfecţionat.
Mă înşelasem,era un adevărat jucător de baschet,care ştia să-şi arunce cu destulă precizie la coş.
La un moment dat ridică capul.
Simţise ceva sau I se păruse.
Paznicul era calm.
Jucătorul continua să sară şi să prindă spice ca niciodată în viaţa lui.
O umbră se furişă în iarbă,îl fixă un timp,apoi se aruncă asupra lui sub o curbă de cometă cu toată agerimea unei pisici.
Ghiarele unei labe îl imobiliză de o aripă.
Stolul zbură cu furie şi spaimă departe de scena odioasă cu ţipete protestatare.
Se zbătu fără nici o şansă până când gura pisicii îi prinse capul şi trosnetul sec punând capăt agoniei.
Arbitrajul era incorect.
Jucătorul plătea cu viaţa lui victoria coechipierilor alungaţi de pupilele deformate.
Acum se aflau aproape de sufletul lui sfârşit.
Soarele,singurul spectator,plecă,de după deal se auzi oful lui.
Muri.
În lipsa jucătorului vântul încerca să se ridice din iarbă murdar de sânge,privind la paznic.
Scaunul lui galben,se legăna în răsuflări dese.
Fugise şi el.

__________________
cap ou pas cap?

DEclaratie de dragoste

Vad cerul in ochii tai shi revederea lui imi da puterea shi sperantza sa rezist in adancul chinului in care suntem pe malurile diferite ale minutei.
Totul pare absurditate shi clipe de nonsens cand imi amintesc aventurile anterioare ce cantaresc atat de infim sau mai ca nici nu cantaresc.
O singura scanteie de lumina shi o raza de soare mi te aduce in gand shi nu te lasa sa evadezi in nici un fel.
Tot ce fac e cu un scop shi tot ce gandersc e consecintza a tot ce simt pentru tine shi inka odata pentru tine!

__________________
Life sucks but it makes us heroes

Din toate lacrimile care au curs candva, au crescut trandafiri, din care in fiecare zi am cules cate unul. Si in fiecare zi mi-am adus aminte de "spinii" pe care acestia ii aveau. Dar la vederea frumusetii lor,am uitat de fiecare data... Am cules pentru prima oara un trandafir alb, pe care spinii nu-l uratisera inca si puritatea lui s-a oglindit in viata mea... Am cules
apoi un trandafir rosu, fara de care gradina mea n-ar mai fi ramas aceeasi.Atunci am inteles ce inseamna "iubirea" si tot atunci... l-am intalnit pe "el"... Fara sa vreau, am simtit cel de-al treilea trandafir; ale sale petale galbene, cum se scuturau una cate una in mana-mi cazuta in cautarea dragostei "lui" zadarnice... Am simtit cum trandafirul cu petale transparente se scutura, iar fiecare petala cadea una cate una, ca fiind lacrimile mele... Am cautat in zadar sa gasesc in imensa "gradina" orice alt trandafir, pentru ca toti se uscasera. Atunci am cules fara sa vreau, pe ultimul, acela violet, care inca nu se ofilise. Doar o petala aruncata, a alunecat grabita pentru a pecetlui despartirea noastra... Acum "gradina" este goala si vantul "alearga" de la un capat la altul pentru a da fila cu fila viata mea si
pentru a "matura" petalele cazute...

Camera de un albastru intunecat era doar de rezele slabe ale lunii. Era o camera in stilul art-noveau cu un pat mare in mijloc. Se impunea divanul din camera shi abajurul. Pe pat - dormea o femeie, o tinara femeie, firele de par ii acopereau obrazul. Era intr-o rochie de noapte de matase alba, cu dantelea la margini. Din cauza paturii care o acoperea pina la jumate se observa sinul dezgolit shi sfircul roz. Ii puteai vedea faptura angelica in oglinda, ce-i drept in semi intuneric. Misterul care pluteau in acea incapere ii dadeau un aer special, shi totushi la prima vedere parea mai degraba infricoshator. Era o liniste de mormint, se auzea doar respiratia usoara si regulata a singurei persoane din camera, pina cind singura, nici nu stia ce o asteapa in continuare. Dadea impresia de parca timpul s-ar fi oprit shi totul a ramas suspendat de un fir pina cind se va intreprinde prima miscare shi ..... deodata usha se deschise.......

__________________
Love has nothing to do with what you are expecting to get, it's what you are expected to give, witch is everything!!

In obstacolele existentzialului, care de multe ori sunt fatale shi unde omul de rand are posibilitatea de a recurge la mishelie shi minciuna, pentru a evada din ghiarele dificultatzii, adevaratul caracter rezista shi chiar subjuga teroarea, raspunzand cu doze nelimitate de bunatate shi lumina sufleteasca, cruzimii shi minciunii

__________________
Life sucks but it makes us heroes

Revoluţia mecanică
Anul 2045, septembrie, Los Angeles.
Oraşul este învăluit de ceaţa ce s-a năpustit asupra lui de o săptămînă încoace, răcoarea străbate fiecare ungher şi fiecare celulă vie, transmiţîndu-i un tremur continuu. E linişte mortală, nici o frunză nu-şi trădează prezenţa, nimic nu indică viaţă – de parcă pustietatea domină oraşul şi întreg globul pămîntesc.
07:00 Soarele – o manifestare a divinităţii dar mai ales a unui
început – speranţă, demult e pe cer şi demult a trezit oraşul din amorţire. Bubuit şi vîjîit, un zgomot exagerat de infernal exprimă antiteza evidentă dintre noapte şi zi, străzile aglomerate iau o alură de muşuroi, însă nu de furnici, ci de lăcuste, adunate pentru a distruge tot ce-i viu şi tot ce mişcă. Roboţii k-45, dotaţi cu sistem precis şi corect, forfotesc pe străzi fiecare cu îndeletnicirea sa – unu plimbă cîini, unu pisici, unu vinde flori, altul mătură străzile, unul este în calitate de poliţist de circulaţie. Nici nu te vezi în această imensitate de maşini, dar uite că apar şi oamenii, unul cate unul, parcă jenaţi de prezenţa lor firească printre această mulţime de roboţi. Omul încă e stăpîn, el mai poate conduce, mai poate afirma, mai poate gîndi şi simţi liber...
2046, 8 mai Compania Renaşterea k-45 (cea care produce roboţii k-45)
suferă nişte schimbări colosale în tehnică, menite pentru a mai performa tot ce la moment era deja exagerat de performant. Proiectul se desfăşoară cu succes, oamenii ieşiţi pe străzi, cu urale întîlnesc acest nou val de idei şi proiecte, unii chiar se închină, unii se roagă, alţii îşi fac cruce – oraşul e cuprins de o emoţie extraordinar de profundă.
2046, 9 mai, 08:00 E dimineaţă – soarele parcă mai luminos şi mai mare şi-a revărsat săgeţile de foc asupra oraşului, a început să apară circulaţia, dar remarcă: se văd doar oamenii prezenţi, nici urmă de roboţi. Apar semne de întrebare, dar totul iese la iveală odată cu apariţia acestor maşini, ieşite de sub control, într-un număr imens – care de pe unde apar : din helecoptere, camioane, subsoluri, asaltînd clădirile oraşului.
12:00 Dezastru, fum şi pulbere, fum şi iarăşi pulbere, e imposibil de respirat, vizibilitate zero dar cu toate acestea tăcerea a încununat oraşul deja mort!

__________________
Life sucks but it makes us heroes

Calendarul imi arata o cifra, un betisor, singuratic...
simt cum, sangele, imi sugruma, gatul...simt, o usa inchuiata, aceeasi
usa inchuiata...de cate ori am batut, la ea...e o liniste infernala
dincolo, in lumea umbrelor... sunt o usa inchuiata, si nu am maner,sunt
doar un lemn, o buturuga, plana, neteda, de la mijloc, neatinsa de
nimeni, si putrezita la margini. Imi este greu sa-mi tin in contuniare
lacatul, dar voi rezista...pana-n intr-o zi, cand voi fi, facuta
tandari, pana cand, voi deveni, un rid al lemnului, si imi va ramane
doar scheletul...sunt o usa, nedeschisa, cu adevarat, sunt acea usa,
singuratic, ce nu duce nicaieri, sunt acea usa ce nu are nevoie de
vizitatori, nu am nevoie de pumni, si atingeri neprihanite, sunt doar o
usa neagra, fara umbra, fara iesire si intrare. Sunt o bariera, in
calea nimanui, doar a soarelui si vantului, ce m-au putrezit
definitiv... as vrea sa fiu un lup de stepa...as vrea sa fiu stepa.
Pacat ca o usa poate doar visa, si gandi, singura. Sunt lipsita de
cuvinte, sunt lipsita aer...abia astept sa dispar, si sa trec in lumea
umbrelor, dincolo de usa.
Sunt o imbinare de molecule, a unui copac...am fost un copac, in
lumea lui, cu vise... singur, tainic, la o margine de gradina,
bucurandu-ma de soare, si de vant, doar atat...sa fiu singur, umbra.
Sa-mi intind frunzele in cer, sa cant, sa dansez, in ploaie, sa rad, sa
plang, mai ales sa plang...sa vorbesc cu pamantul, sa sarut cerul... sa
fiu un copac, ascuns, disparut...uitat.
Ce patetic, sa crezi, sa gandesti, ce patetic..sa ai suflet..si fara
vreo stiinta. Ce patetic e sentimentul..
As vrea sa fiu o usa, fara pereti, fara lacat, fara maner..doar o
usa, in intuneric, in vid. as vrea sa fiu o usa...loviti, atingeti,
bate-ti, incercati, cunoasteti...nu va raspunde nimeni, nici usa nu va
tremura, ar vrea sa dispara... nimiciti-o, spargeti-o...sub ritmul unei
simfonii, in patru parti... am fost o usa... am fost un copac, am avut
si tulpina, si crengi uscate, si frunze, cazute. am fost...

__________________
argyrus wordpress com

L-am vazut fericit. Fericit in prima zi in care m-a intalnit, nestiind cat venin aveam sa aduc in viata lui, nestiind cum aveam sa ii distrug linistea.

L-am vazut singur. Singur printre cioburi de oglinzi. Oglinzi ale viselor lui pe care i le-am spulberat, vise care nu au avut nici un fel de importanta pentru mine.

L-am vazut intr-o sala. O sala circulara cu sute de portete de jur imprejurul lui. Portrete fara chip. Portrete care ar fi avut chipul meu cand nu imi pasa ce imi spune.

L-am vazut in alergand. Alergand intr-o livada de ciresi infloriti acoperiti de zapada. Zapada a racelii dintre noi. Raceala ce eu am adus-o in viata lui atat de linistita pana atunci.

L-am vazut dormind. Dormind atat de linistit. Dormind in timp ce ma indepartam incercand sa nu il mai ranesc. Sa nu mai vreau sa il ating si cu fiecare atingere sa ii provoc o noua rana. A deschis ochii o secunda si mi-a zambit. L-am iubit si mai mult.

L-am vazut fericit. Fericit alaturi de prietenii lui care au fost prietenii nostrii. Langa el era cineva. Cineva care il facea fericit si care scosese din viata lui tot veninul lasat de mine. Era fericit si m-a durut cand mi-am dat seama cat de tare l-am ranit.

__________________
Ignoranta este dusmanul nostru cel mai mare

---tu sa nu-mi zici mie ca ma cunosti, sa nu-mi dai sfatul pe care tu nu l-ai urmat, sa nu-mi arati rana pe care ai primit-0 doar din vina ta, sa nu incerci sa te folosesti de mine, nici sa-mi arati calea. de ce incerci sa-mi alegi tu, pentru mine, binele de rau? de ce-mi sufli in fata tigara si-mi zici ca pe mine ma va omora daca o voi fuma?
eu sunt mic sau mare, sunt om sau bucata de om, dar sa nu-mi zici ca la varsta mea erai asa si asa, esti acum un ca.cacios batran fara marea realizare pe care mi-o impui. nu ma fa de rusine in fata oamenilor, eu sunt acum o personalitate, pot lua decizia cea mai importanta sau cea neinsemnata, ma voi indragosti de ea pentru ca de ea m-am indragostit.
---stai, stai, stai, tinere om, crezi tu ca adevarul tau e cel mai important doar pentru ca tu il spui si-l crezi? esti un nimic plin de viata usoara, crezi tu ca decizia ta schimba universul, mucosule? crezi ca daca te ca.ci sub soare nu mai poate pamantul de bucuria evenimentului? stai linistit, nimeni nu va intoarce capul nici cand ai sa urli disperat dupa ajutor. si sa nu-mi zici ca eu nu te inteleg. tu esti un om nu o bucata de om, dar inca nu esti cel care sa ia decizia, stiu ca te simti in stare sa muti muntii din loc, insa esti doar o briza si te simti uragan, oricine cu un singur bobarnac te poate intoarce acasa plangand, plus la asta eu nu-ti dau sfatul decat pentru aceea sa nu faci greseala pe care am facut-o eu. eu vreau ca tu sa fii mai bun ca mine.
--- acum stai tu. de ce eu trebuie sa fie acela care sa-ti indrepte tie greseala? crezi ca ma ajuti cu sfaturile tale? crezi? sa stii ca mai mult ma adancesc in confuzie, viata mea e alta decat a ta, eu nu sunt o mladita crescuta din ram, eu sunt o alta samanta, sunt un alt fruct, nu sunt continuarea ramurii, de ce nu ma intelegi? de ce intotdeauna ma faci sa ma simt mic si neinsemnat?
ok sa lasam asta nu am sa mai vorbesc cu tine o luna

__________________
Sex, drugs&rock 'n' roll

In curand voi absolvi facultataea. Imi voi cauta de lucru shi in final voi gasi ceva. Voi lucra cu nishte oameni superbi, dar care ma vor enerva la culme. La o serata organizata de companie, ma voi duce imbracata in nishte blugi shi un maiou roshu decoltat(macar ceva festiv). Voi discuta cu oameni pe care prima data ii vad shi un tip mai curios din fire ma va intreba daca imi place ceea ce fac. Ma marit cu el. La nunta foarte probabil sa fiu insarcinata. Am contractzii shi-mi vine sa-mi ucid sotzul, pentru ca pe el nimic nu-l doare. Nasc un baietzel. Sanatos. Riduri am. De 7 ani nu mai lucrez. Exact in perioada in care imi suspectez sotzul de adulter, raman din nou insarcinata. Fetzitza ia cursuri de balet. E atat de frumoasa(imi seamana mie)...
Am 55 de ani. Imi apare primul nepot. Sotzul zice ca va fi un mare fotbalist. Vaduva, privesc primul pom pe care l-am sadit impreuna... Mi-e dor de el(chiar daca ishi arunca shosetele peste tot shi nu spala vasele). Fiica ishi face griji pentru mine. Mi-a adus shi-un doctor. Ce ma enerveaza! Sa ai peste 65 shi sa se mire cand ii spui ca ai ametzeli! Mi-e teama de moarte... shi tot o visez pe mama in ultimul timp. Daca mor? Soarele va mai rasari? Desigur. Asta shi provoaca tristetze...
Mor. Shi vreau sa cred ca sunt pregatita pentru asta, ca doar nu degeaba am invatzat atata!....

__________________
stop the things you do, i ain't lyin'..