intrebare de la Andrei :

Este clar ca cititul (de carti) ne influenteaza destul de mult, cel putin din punct de vedere al culturii generale. Intrebarea mea este: nu cumva nivelul de cultura pe care il obtinem citind carti ar putea fi atins si fara sa citim? Chiar nu cunoasteti oameni culti care sa fi acumulat cunostintele (de cultura generala) din alte surse?
De exemplu de la TV, jocuri pe calculator, internet sau de la alti oameni (care poate au citit) ?

__________________
http://www.spranceana.com/

in "Apocalipsa dupa Cioran", intervat fiind de Liiceanu, Emil Cioran marturiseste ca un vecin-prieten i-ar fi zis odata: adevarul nu sta in carti...citez din memorie. Cioran zicea ca chestia asta l-a marcat enorm de mult, dar a inteles-o abia la batranete, cand a renuntat sa mai scrie...
personal cred ca exista diferite tipuri de cunoastere. una rationala, care nu poate fi insusita in afara manualelor, studiilor, monografiilor si revistelor stiintifice...
exista si alte tipuri de cunoastere, care inglobeaza metoda rationala dar si alte metode, irationale, prerationale sau cum se mai cheama ele...acestui tip de cunoastere i se spune intelepciune si este arta de a cantari lucrurile, de a le cunoaste limitele...
la fel exista (zic eu) si o cunoastere religioasa care poate fi accesata prin intermediul experientei religioase...aici cartile sunt mai putin de folos..mai mult conteaza antrenamentul spiritual, diferitele posturi, exercitii de meditatii, proceduri fiziologice (ca in yoga)...
mai e si tipul de cunoastere numit indemanare, asta nu se deprinde din carti, ci exclusiv prin exercitii si practica..nu te poti invata sa inoti din carti, trebuie sa mergi la bazin, la iaz sau la mare..la fel, este putin probabil sa inveti sa conduci masina din indreptarul Audi sau Volvo...
in toate tipurile de cunoastere cartile sunt implicate, dar rolul si ponderea lor este diferita. in unele (metoda rationala) ele sunt sigura sursa, in altele (intelepciunea, sau arta lemnariei) cartile joaca un rol secundar, fiind o sursa printre altele...

__________________
http://www.spranceana.com/

Exemplul lui Zorba Grecul ...

Eu cred ca intrebarea nu a fost pusa corect ... sint doua notiuni total diferite intelepciunea (care nu se "achizitioneaza" din cartulii) si "cultura generala" cea "supta" din jurnalele de bulevard (testuri de cultura generala) sau aceleasi tone de carti citite care ... se scurg ca pishatul de bere (daca nu e intelepciune).

depinde ce intelegem prin cultura generala...exista un inteles obisnuit, care leaga cultura generala de ciclul de scolarizare. din punctul asta cultura generala este suma medie de cunostinte despre evenimente, fenomene si procese pe care un absolvent al ciclului primar, secundar sau superior trebuie sa le posede..aici fara carti nu faci mare treaba...nu ai nici o sansa sa intelegi experimentul lui Leon Foucault in afara manualelor de fizica si a cunostintelor despre legile cele mai generale ale naturii care se contin in carti... aici cartea joaca rolul de mijloc de transmisiune a informatie de la surse care sunt fie departe (peste ocean, in alta tara) fie nu mai sunt in viata, fie scriu in alta limba, inaccesibila mie...
mai este si un alt inteles al culturii generale, unul desprins din idealurile umaniste si care defineste cultura generala ca fiind familiarizarea individului cu realizarile tehnicii, artei, filozofiei, literaturii..in parte, aici cultura generala se intersecteaza cu notiunea de cunostinte enciclopedice...
sirb, cred ca tu te referi la un alt tip de definitie a culturii generale, care desemneaza o cunoastere generala superficiala in detrimentul cunoasterii profunde, fie si mai limitate. un caz exemplar al acestui tip de cunoastere ar fi jurnalistii, aia care pot vorbi despre cresterea sfeclei, fizica cuantica si ontogeneza cu acelasi succes, cu argumente culese din reviste gen Formula As, Liza sau carti de genul "Aristotel in 30 minute"...este si asta un fenomen, aici rolul cartilor ar trebui sa fie hotarator, alta panacee nu vad...

se achizitioneaza, dar intr-o masura mai mica...mai ales daca sunt de fata cazurile: a) inteleptul e departe, b) inteleptul e mort, c) inteleptul vorbeste o alta limba, d) inteleptul insusi scrie carti pentru difuzarea doctrinei.
cred ca aici avem doua roluri ale cartii: ca suport si mijloc de transmitere a informatiei, si celalalt, ca mijloc exclusiv de exprimare al unui tip de cunoastere..pentru intelept cartea e doar o un vas pentru informatie, cum este caldarea pentru apa, dar si dialogul este un alt vas, si tehnicile de meditare..einstein insa, nu se poate lipsi de carte, el trebui sa scrie acolo premizele de la care proneste, ecuatiile din care-si deduce concluziile etc...

__________________
http://www.spranceana.com/

tind sa cred ca cineva in zilele noastre poate atinge un nivel adecvat de "cultura generala" fara a citi carti. cred insa ca se aplica citeva conditii si anume existente altor surse de informatie in societatea respectiva, care sa fie usor accesibile si compatibile cu capacitatile persoanei respective. Internetul si mass media desigur sint foarte importante. Ma gindesc de exemplu la International Herald Tribune care e accesibila cel putin pe internet in Moldova si care desi nu poate produce material detaliat la orice subiect de obicei ofera o analiza obiectiva si realista a evenimentelor ce se intimpla in lume...

Cred astfel ca rolul cartilor in formarea culturii generale e in continua diminuare. Cred totusi ca cartile au sa ramina surse importante fie ca material educativ din mai multe puncte de vedere. Foosirea lor in scoli si universitati e una, dar ma gindesc si la nuvele si romane care pot servi ca material educativ pentru viata prin capacitatea autorilor de a interpreta societatea in care traim...

cand l-a trimis in Canada, tatal lui Jean Monnet i-a spus : "uita ce ai citit in carti, nimeni nu poate gandi in locul tau".

Cultura reprezinta "Totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de omenire şi a instituţiilor necesare pentru comunicarea acestor valori."(dexonline)

Problema este ca de la epoca la epoca aceste valori se schimba(vezi un topic unde se vb despre degradarea valorilor). Valorile noastre difera de cele a bunicilor, iar valorile copiilor nostri vor fi diferite si ele de ce intelegem noi. Cine din noi sau din bunicii nostri mai stiu ce inseamna "virtutea" grecilor antici? dar "simtul naturii" pe care cineva i l reprosa lui Caragiale?

Intrebarea este serioasa sau faci sondaj de opinie? Si pun si eu o intrebare la tema:
- Ce intelegeti prin cultura generala si care trebuie sa fie nivelul ei?

Eu cred ca aici gresesti. Cunoasterea rationala nu se suprapune pe ceea ce gasesti scris in carti, jurnale si asa mai departe. Exista carti pe care nu le poti intelege, oricat de rational ai incerca sa le analizezi. "Despre teologia mistica" este o carte pe care, rational vorbind, nu ai cum s-o intelegi.

Mi se pare ca mai degraba ar trebui sa definiti ce inseamna "cunoastere rationala" si dupa aia sa continuati discutiile in sensul in care le-ati inceput. Altfel, o sa aruncati cu citate si replici celebre, da' fara de folos.

__________________
Nosce te ipsum.

Daca putem invata si din alte parti decat din carti? Da, de ce nu? Grecia antica, daca imi aduc aminte bine, avea o cultura transmisa pe cale orala. Ok, discutia e larga si poate ca mai degraba nu mai scriam...

__________________
Nosce te ipsum.

Referirea la Cioran e foarte justa in cadrul acestei teme. Cazul Cioran, daca e sa-l examinam cu atentie, e unul paradigmatic. Cioran a crezut mortis in puterea stilului, idolatrizandu-i pe un Valéry sau un Joseph de Maistre, pentru a denunta intr-un tarziu goana dupa stil drept o iluzie, o cale gresita pentru scriitorul care "are ceva de spus". Nu mai credea in stil, pentru ca i-a epuizat resursele, a devenit el insusi un stilist exemplar. Cioran a fost un devorator neobosit de carte, ca sa renunte mai apoi la lectura romanelor, poemelor, tratatelor de filozofie, etc. Cu alte cuvinte - aici intervine caracterul paradigmatic al cazului sau - ca sa ti se acreasca pe buna dreptate de cultura prin carte, ca sa nu mai crezi in suprematia valorii sale, trebuie sa o fi dobandit anume in acest mod. Pentru a o inlocui cu o alta hrana spirituala, e nevoie mai intai sa o mesteci pana la dezgust.

Tot asa Nietzsche. Din cititor neobosit de-al lui Hegel si Kant, si al filozofilor in genere, devine cel mai percutant zeflemitor al acestora din momentul in care a luat-o pe calea arheologiei conceptelor.

Ca sa nu lungesc inutil vorba : daca ii inteleg usor pe cei care intorc spatele "culturii generale" livresti pentru ca au consumat-o cu osardie, nu vad in critica inculta si lenesa a acesteia decat o postura absurda, o palavrageala jalnica si strambacioasa spre uzul adolescentilor buburosi si impresionabili.