vitalic sprinceana
02-16-2008, 05:08 PM
aici (http://www.tiuk.reea.net/sprinceana.html)
daca Dumnezeu ar fi pe-o
clipa macar un om de rand…
l-as pune sa fie crestin zi de zi,
la fiece pas
si apoi, plin de pacate l-as trimite
in Infern sa fie judecat
pentru putina-i credinta.
***
eram atat de singur uneori
incat nici ecoul nu dorea sa-mi
raspunda
***
la impartirea cerului mi-a revenit
o bucata noroasa… taiam, ciopleam cu barda
in patura de nori: voiam sa ajung la soare!
***
necajit de oameni… suparat de pacatele lor
Dumnezeu arunca din ceruri un blestem peste ei:
- La fiecare pacat savarsit de voi sa cada
din cer o stea…
in noptile anului X, peste ceva ani, ca
nu a fost nevoie sa treaca multi, cerul era gol…
lipsit de stele… si-n intunerecul negru
indragostitii ascultau povesti…
despre stele…
***
Sisif urca la deal pietroiul… aschii de piatra
ii zgaraiau mainile, maracini ii taiau picioarele
si lacrimi udau buzele-i uscate.
Sisif si piatra… mii de ani au urcat acelasi deal impreuna…
carari batatorite crescura pe spatele muntilor.
piatra cadea in vale de fiecare data…
bucati din ea plouau in parti… sfasiata de timp,
drum, si sudoare piatra se facu pietricica…
si apoi se topi in mainile uscate ale lui Sisif…
Sisif urca la deal si cobora la vale…
fara piatra. urca la deal doar dorul sau…
mainile nu-l mai dureau…
doar sufletul il durea…
apasat de plictis… pentru Sisif chinul abia incepu.
***
poeziile de dragoste au fost
scrise toate demult-demult…
in editii luxoase, in tiraje de bulevard,
pe file imbatranite de caiet, pe pereti,
pe strazi, in unghere… cu spray, cu vopsea, cu creta murdara,
cu var, cu sange… cu pixul sau ultimul creion ascutit
cu un colt de inima indragostita…
si nu ne-a ramas decat sa ne iubim muti.
daca Dumnezeu ar fi pe-o
clipa macar un om de rand…
l-as pune sa fie crestin zi de zi,
la fiece pas
si apoi, plin de pacate l-as trimite
in Infern sa fie judecat
pentru putina-i credinta.
***
eram atat de singur uneori
incat nici ecoul nu dorea sa-mi
raspunda
***
la impartirea cerului mi-a revenit
o bucata noroasa… taiam, ciopleam cu barda
in patura de nori: voiam sa ajung la soare!
***
necajit de oameni… suparat de pacatele lor
Dumnezeu arunca din ceruri un blestem peste ei:
- La fiecare pacat savarsit de voi sa cada
din cer o stea…
in noptile anului X, peste ceva ani, ca
nu a fost nevoie sa treaca multi, cerul era gol…
lipsit de stele… si-n intunerecul negru
indragostitii ascultau povesti…
despre stele…
***
Sisif urca la deal pietroiul… aschii de piatra
ii zgaraiau mainile, maracini ii taiau picioarele
si lacrimi udau buzele-i uscate.
Sisif si piatra… mii de ani au urcat acelasi deal impreuna…
carari batatorite crescura pe spatele muntilor.
piatra cadea in vale de fiecare data…
bucati din ea plouau in parti… sfasiata de timp,
drum, si sudoare piatra se facu pietricica…
si apoi se topi in mainile uscate ale lui Sisif…
Sisif urca la deal si cobora la vale…
fara piatra. urca la deal doar dorul sau…
mainile nu-l mai dureau…
doar sufletul il durea…
apasat de plictis… pentru Sisif chinul abia incepu.
***
poeziile de dragoste au fost
scrise toate demult-demult…
in editii luxoase, in tiraje de bulevard,
pe file imbatranite de caiet, pe pereti,
pe strazi, in unghere… cu spray, cu vopsea, cu creta murdara,
cu var, cu sange… cu pixul sau ultimul creion ascutit
cu un colt de inima indragostita…
si nu ne-a ramas decat sa ne iubim muti.