Meta
05-22-2007, 05:08 PM
Pt. cultura generala a fiecaruia!
1666 - Isaac Newton – Demonstreaza ca lumina este sursa culorilor, a ceea ce vedem noi de fapt. Foloseste o prisma de cristal pentru a descompune lumina naturala in spectrul de culori constituente si o alta prisma pentru a le recombina, astfel incat sa obtina aceeasi lumina alba.
1725 - Johann Schulze – Descopera ca sarurile argentice sufera un proces de inegrire sub actiunea luminii.
1758 - Dolland – Dezvolta lentilele de tip acromatic, ceea ce imbunatateste imaginea camerei obscure (lentilele acromatice, la trecerea luminii prin ele, nu descompun raza de lumină în culorile ei componente si deci nu prezintă aberaţie cromatică)
1801 - Thomas Young – Sugereaza ca retina contine trei tipuri de receptori ai culorilor, unul sensibil la culoarea albastra, altul la verde si al treilea la rosu. Creierul interpreteaza diferitele combinatii ale acestor culori pentru a forma toate celelalte culori ale spectrului vizibil.
1802 - Wedgwood – Obtine siluete ale obiectelor opace prin contactul cu hartie acoperita cu nitrat de argint, insa imaginile erau instabile si dispareau la lumina zilei. Inca nu fusese descoperit procesul de fixare a imaginii.
1819 – John Herschel – descrie proprietatile trisulfatului de sodiu (cunoscut si ca “hypo”), care va deveni fixatorul.
1826 - J. Nicephore Niepce – Obtine prima imagine permanenta (Heliograf) folosind o camera obscura si o combinatie chimica asemanatoare unui bitum alb, placile pe care era intinsa substanta fiind expuse timp de 8 ore. Copierea se facea prin presarea matritei pe suportul de hartie (ca la imprimarea ziarelor).
1829 - Louis Jacques Mandé Daguerre – Incepe parteneriatul cu Niepce.
1834 - Fox Talbot – Folosind hartie acoperita cu clorura de argint experimenteaza producerea “negativelor” siluetelor.
1835 - Fox Talbot - Folosind micile sale aparate “capcana de soareci” fotografiaza fereastra bibliotecii sale din Lacock Abbey, creand primul negativ.
1837 - Louis Jacques Mandé Daguerre – Continuandu-si experimentele, dezvolta un proces functional (Daguerrotip). Placa de cupru acoperita cu iodura de argint era expusa si apoi developata in vapori de mercur pentru a obtine un pozitiv direct. Iodura de argint ramasa a fost indepartata cu o solutie calda de sare de bucatarie. A avut nevoie de 30 de minute pentru a developa.
1839 - Louis Jacques Mandé Daguerre – Ca urmare a subventiilor de la stat primite de Daguerre si Isidore Niepce, Daguerrotipia e optimizata pentru uzul general. Patentata in Anglia. La 19 august 1839, Argo anunta detalii.
1839 - Fox Talbot – In graba, pregateste si prezinta hartiile la Royal Institution si Royal Society. Spre deosebire de procesul Daguerre, imaginea e inregistrata ca “negativ” si trebuie sa fie imprimata printr-un proces similar pentru a produce “pozitivul” final. Mai multe imprimari pozitive pot fi obtinute dintr-un singur negativ.
1839 - John Herschel – Sugereaza fixarea imaginilor lui Talbot in tiosulfat de sodiu si inventeaza termenii de fotografie, pozitiv si negativ.
1840 - Fox Talbot – Urmand sugestiile, imbunatateste procesul folosind iodura de argint si developand in acid galic. Utilizarea negativelor de hartie face ca imaginile sa nu aiba la fel de multe detalii ca cele obtinute prin Daguerrotip.
1841 - Fox Talbot – Patenteaza “calotype” (ulterior, “Talbotype”), un proces negativ/pozitiv cu timp de expunere de 5 minute.
1841 - Petzval – Calculeaza metodic, stiintific, lentilele si obtine la acestea o luminozitate foarte mare, fapt care duce la reducerea timpilor de expunere in sistemul Daguerrotip la 1 minut.
1844 - Fox Talbot – Publica prima carte cu ilustratii fotografice, “Pencil of Nature”, Ilustratiile sunt realizate prin calotypie.
1847 - Niepce De St. Victor – Descopera folosirea albuminei pentru fixarea sarurilor argentice pe o baza de sticla. Dreptunghiurile de sticla acoperite cu emulsie necesita doar 10 minute de expunere. Talbot patenteaza procesul in Anglia.
1850 - Blanquart-Evrard – Propune folosirea albuminei pentru imprimarea pe hartie. Aceasta metoda nu a fost niciodata patentata si a fost utilizata in mod obisnuit (pop**ar) timp de 40 de ani.
1851 - Scott Archer – Propune procesul “Colodiu”. Colodiul (o solutie de nitroceluloza intr-o mixtura de alcool etilic si eter etilic) formeaza un fixator al iodurii de argint pe sticla. Expunerea si procesarea se executa imediat dupa acoperirea placii. Scott Archer nu a patentat procesul si a murit in durerea lui in saracie. Doua versiuni ale acestui proces au fost “Ambrotype” si “Tintype”. Expunerea era de aproximativ 10 secunde. Procesul “Colodiu” (collodion) a produs o expansiune a fotografiei.
1861 - James Clerk Maxwell – A demonstrat formarea culorilor prin combinarea a trei surse de lumina colorata (rosu, verde si albastru). Toate celelalte culori, inclusiv lumina alba, sunt o combinatie a acestor culori primare. Culorile se combina printr-un proces de aditie (additive process).
1868 - Louis Ducos du Hauron – Publica o carte in care sugereaza cum ar putea, teoretic, functiona diverse metode de fotografiere in culori, dar acestea inca nu pot fi puse in practica.
1871 - Dr. Richard Leach Maddox – Sugereaza in ‘British Journal Of Photography’ ca gelatina, derivat dintr-o proteina aflata in oase, poate fi un inlocuitor al colodiului. “Emulsiile” de gelatina si “placile uscate” au fost comercializate de diferite companii incepand din 1878, gelatina folosindu-se si astazi. Timpii de expunere ai emulsiilor se micsoreaza drastic, pana la 1/25 sec.
1887 - Hannibal Goodwin – Clericul din New York patenteaza rola de film cu o baza de plastic flexibil.
1888 - George Eastman – Produce prima camera foto simplificata pentru publicul general, Kodak nr.1 si primul serviciu de masa pentru developare si procesare.
1889 - George Eastman – Produce prima rola de film transparent (pe baza de nitroceluloza).
1889 - Thomas Edition – Despica in doua jumatati egale rola de film Kodak (de aproximativ 70mm) transformand-o in pelicula de 35mm si adauga perforatiile laterale pentru transport, acesta devenind standardul international pentru pelicula de film foto.
1890 - Hurter & Driffield – Inventeaza primul sistem independent de clasificare a emulsiilor in functie de viteza acestora de reactie (direct conditionata de cantitatea de lumina incidenta pe emulsie), acest sistem precedand ceea ce astazi este cunoscut ca fiind valoarea sensibilitatii ca standard, ISO.
Anii 1890 – Primele reproduceri fotografice semiton apar in ziare, altfel fiind nevoie de zece ani pentru ca procesul sa fie adoptat pe de-a’ntregul. Semitonurile (halftones) au fost obtinute prin utilizarea unei camere foto ce continea un ecran de sticla pe care era desenat un caroiaj, astfel incat imaginea sa fie sparta in mici puncte.
1903 – apare procesul color Autochrome Lumiere, sistem care foloseste transparenta straturilor chimice si reactia selectiva a substantelor. Procesul presupunea fotografierea pe trei substraturi transparente acoperite fiecare, in parte, cu substanţe cromatice sensibile la cele 3 culori fundamentale, roşu, verde, albastru. Prin compunerea celor 3 substraturi rezulta imaginea cu culorile naturale.
1904 - Dr. H. Vogel – Cercetarile il conduc spre filmul pancromatic ce foloseste pigmenti chimici fotosensibili. Acest tip de film este sensibil la toate culorile spectrului vizibil.
1924 - Oscar Barnack – Un angajat al lui E. Leitz a desenat o camera foto pentru a fi folosita impreuna cu un microscop, utilizand un film, aceasta devenind prima camera de 35mm de precizie. A fost denumita Leica, derivat din camera (aparatul) lui Leitz. Posibilitatile aparatului Leica au facut posibila aparitia unei noi forme de fotojurnalism, asa cum a exemplificat agentia Magnum.
1935 - Kodak - Mannes si Godowsky ajuta la dezvoltarea procesului Kodachrome pentru filmele casnice, in anul urmator acesta fiind implementat in formatul 35mm.
Anii 1940 – Fabricile cu laboratoare chimice industriale au preluat procesarea filmelor de la chimistii individuali. Oricum, chimistii continua inca sa vanda filme.
1947 – Magnum – Magnum, teoretic cea mai faimoasa agentie foto din lume, a fost infiintata in 1947 de Henri Cartier-Bresson, David Seymour si Robert Capa. Agentia a promovat un stil de fotojurnalism ce a fost bazat pe capacitatile camerei foto Leica de 35 mm.
1947 - Dr. Edwin Land – Inventeaza un procedeu “instant” de fotografiere, initial denumit Polaroid Land. Aparatul suprapune negativul expus pe o hartie foto si imprastie intre ele substantele chimice necesare procesarii. Dupa fixare, “negativul” si “pozitivul” sunt separate.
1952 – Gevaert realizeaza primele filme dedicate scopurilor stiintifice si tehnice (industriale).
1963 - Dr. Edwin Land – Echipa de cercetatori a corporatiei sale, Polaroid, inventeaza primul material instant pentru imagini color.
1976 – Canon – Introduce AE-1, prima camera de 35 mm cu microprocesor inclus.
Anii 1980 – Este introdus un sistem numit "codare DX" pentru filmele de 35mm. Casetele au imprimat pe ele un cod ce poate fi citit de senzorii aparatelor dotate cu aceasta facilitate. Codul contine informatii despre sensibilitatea filmului, numarul de pozitii etc.
1984 – Canon – Face demonstratii cu prima camera foto digitala.
1985 – Minolta – Introduce Minolta 7000, camera foto SLR, 35mm cu autofocus.
1998 – Sunt introduse primele camere digitale de uz public.
2000 – Canon – Canon introduce primul aparat digital SLR cu senzor CMOS pentru piata de consum, EOS D30.
1666 - Isaac Newton – Demonstreaza ca lumina este sursa culorilor, a ceea ce vedem noi de fapt. Foloseste o prisma de cristal pentru a descompune lumina naturala in spectrul de culori constituente si o alta prisma pentru a le recombina, astfel incat sa obtina aceeasi lumina alba.
1725 - Johann Schulze – Descopera ca sarurile argentice sufera un proces de inegrire sub actiunea luminii.
1758 - Dolland – Dezvolta lentilele de tip acromatic, ceea ce imbunatateste imaginea camerei obscure (lentilele acromatice, la trecerea luminii prin ele, nu descompun raza de lumină în culorile ei componente si deci nu prezintă aberaţie cromatică)
1801 - Thomas Young – Sugereaza ca retina contine trei tipuri de receptori ai culorilor, unul sensibil la culoarea albastra, altul la verde si al treilea la rosu. Creierul interpreteaza diferitele combinatii ale acestor culori pentru a forma toate celelalte culori ale spectrului vizibil.
1802 - Wedgwood – Obtine siluete ale obiectelor opace prin contactul cu hartie acoperita cu nitrat de argint, insa imaginile erau instabile si dispareau la lumina zilei. Inca nu fusese descoperit procesul de fixare a imaginii.
1819 – John Herschel – descrie proprietatile trisulfatului de sodiu (cunoscut si ca “hypo”), care va deveni fixatorul.
1826 - J. Nicephore Niepce – Obtine prima imagine permanenta (Heliograf) folosind o camera obscura si o combinatie chimica asemanatoare unui bitum alb, placile pe care era intinsa substanta fiind expuse timp de 8 ore. Copierea se facea prin presarea matritei pe suportul de hartie (ca la imprimarea ziarelor).
1829 - Louis Jacques Mandé Daguerre – Incepe parteneriatul cu Niepce.
1834 - Fox Talbot – Folosind hartie acoperita cu clorura de argint experimenteaza producerea “negativelor” siluetelor.
1835 - Fox Talbot - Folosind micile sale aparate “capcana de soareci” fotografiaza fereastra bibliotecii sale din Lacock Abbey, creand primul negativ.
1837 - Louis Jacques Mandé Daguerre – Continuandu-si experimentele, dezvolta un proces functional (Daguerrotip). Placa de cupru acoperita cu iodura de argint era expusa si apoi developata in vapori de mercur pentru a obtine un pozitiv direct. Iodura de argint ramasa a fost indepartata cu o solutie calda de sare de bucatarie. A avut nevoie de 30 de minute pentru a developa.
1839 - Louis Jacques Mandé Daguerre – Ca urmare a subventiilor de la stat primite de Daguerre si Isidore Niepce, Daguerrotipia e optimizata pentru uzul general. Patentata in Anglia. La 19 august 1839, Argo anunta detalii.
1839 - Fox Talbot – In graba, pregateste si prezinta hartiile la Royal Institution si Royal Society. Spre deosebire de procesul Daguerre, imaginea e inregistrata ca “negativ” si trebuie sa fie imprimata printr-un proces similar pentru a produce “pozitivul” final. Mai multe imprimari pozitive pot fi obtinute dintr-un singur negativ.
1839 - John Herschel – Sugereaza fixarea imaginilor lui Talbot in tiosulfat de sodiu si inventeaza termenii de fotografie, pozitiv si negativ.
1840 - Fox Talbot – Urmand sugestiile, imbunatateste procesul folosind iodura de argint si developand in acid galic. Utilizarea negativelor de hartie face ca imaginile sa nu aiba la fel de multe detalii ca cele obtinute prin Daguerrotip.
1841 - Fox Talbot – Patenteaza “calotype” (ulterior, “Talbotype”), un proces negativ/pozitiv cu timp de expunere de 5 minute.
1841 - Petzval – Calculeaza metodic, stiintific, lentilele si obtine la acestea o luminozitate foarte mare, fapt care duce la reducerea timpilor de expunere in sistemul Daguerrotip la 1 minut.
1844 - Fox Talbot – Publica prima carte cu ilustratii fotografice, “Pencil of Nature”, Ilustratiile sunt realizate prin calotypie.
1847 - Niepce De St. Victor – Descopera folosirea albuminei pentru fixarea sarurilor argentice pe o baza de sticla. Dreptunghiurile de sticla acoperite cu emulsie necesita doar 10 minute de expunere. Talbot patenteaza procesul in Anglia.
1850 - Blanquart-Evrard – Propune folosirea albuminei pentru imprimarea pe hartie. Aceasta metoda nu a fost niciodata patentata si a fost utilizata in mod obisnuit (pop**ar) timp de 40 de ani.
1851 - Scott Archer – Propune procesul “Colodiu”. Colodiul (o solutie de nitroceluloza intr-o mixtura de alcool etilic si eter etilic) formeaza un fixator al iodurii de argint pe sticla. Expunerea si procesarea se executa imediat dupa acoperirea placii. Scott Archer nu a patentat procesul si a murit in durerea lui in saracie. Doua versiuni ale acestui proces au fost “Ambrotype” si “Tintype”. Expunerea era de aproximativ 10 secunde. Procesul “Colodiu” (collodion) a produs o expansiune a fotografiei.
1861 - James Clerk Maxwell – A demonstrat formarea culorilor prin combinarea a trei surse de lumina colorata (rosu, verde si albastru). Toate celelalte culori, inclusiv lumina alba, sunt o combinatie a acestor culori primare. Culorile se combina printr-un proces de aditie (additive process).
1868 - Louis Ducos du Hauron – Publica o carte in care sugereaza cum ar putea, teoretic, functiona diverse metode de fotografiere in culori, dar acestea inca nu pot fi puse in practica.
1871 - Dr. Richard Leach Maddox – Sugereaza in ‘British Journal Of Photography’ ca gelatina, derivat dintr-o proteina aflata in oase, poate fi un inlocuitor al colodiului. “Emulsiile” de gelatina si “placile uscate” au fost comercializate de diferite companii incepand din 1878, gelatina folosindu-se si astazi. Timpii de expunere ai emulsiilor se micsoreaza drastic, pana la 1/25 sec.
1887 - Hannibal Goodwin – Clericul din New York patenteaza rola de film cu o baza de plastic flexibil.
1888 - George Eastman – Produce prima camera foto simplificata pentru publicul general, Kodak nr.1 si primul serviciu de masa pentru developare si procesare.
1889 - George Eastman – Produce prima rola de film transparent (pe baza de nitroceluloza).
1889 - Thomas Edition – Despica in doua jumatati egale rola de film Kodak (de aproximativ 70mm) transformand-o in pelicula de 35mm si adauga perforatiile laterale pentru transport, acesta devenind standardul international pentru pelicula de film foto.
1890 - Hurter & Driffield – Inventeaza primul sistem independent de clasificare a emulsiilor in functie de viteza acestora de reactie (direct conditionata de cantitatea de lumina incidenta pe emulsie), acest sistem precedand ceea ce astazi este cunoscut ca fiind valoarea sensibilitatii ca standard, ISO.
Anii 1890 – Primele reproduceri fotografice semiton apar in ziare, altfel fiind nevoie de zece ani pentru ca procesul sa fie adoptat pe de-a’ntregul. Semitonurile (halftones) au fost obtinute prin utilizarea unei camere foto ce continea un ecran de sticla pe care era desenat un caroiaj, astfel incat imaginea sa fie sparta in mici puncte.
1903 – apare procesul color Autochrome Lumiere, sistem care foloseste transparenta straturilor chimice si reactia selectiva a substantelor. Procesul presupunea fotografierea pe trei substraturi transparente acoperite fiecare, in parte, cu substanţe cromatice sensibile la cele 3 culori fundamentale, roşu, verde, albastru. Prin compunerea celor 3 substraturi rezulta imaginea cu culorile naturale.
1904 - Dr. H. Vogel – Cercetarile il conduc spre filmul pancromatic ce foloseste pigmenti chimici fotosensibili. Acest tip de film este sensibil la toate culorile spectrului vizibil.
1924 - Oscar Barnack – Un angajat al lui E. Leitz a desenat o camera foto pentru a fi folosita impreuna cu un microscop, utilizand un film, aceasta devenind prima camera de 35mm de precizie. A fost denumita Leica, derivat din camera (aparatul) lui Leitz. Posibilitatile aparatului Leica au facut posibila aparitia unei noi forme de fotojurnalism, asa cum a exemplificat agentia Magnum.
1935 - Kodak - Mannes si Godowsky ajuta la dezvoltarea procesului Kodachrome pentru filmele casnice, in anul urmator acesta fiind implementat in formatul 35mm.
Anii 1940 – Fabricile cu laboratoare chimice industriale au preluat procesarea filmelor de la chimistii individuali. Oricum, chimistii continua inca sa vanda filme.
1947 – Magnum – Magnum, teoretic cea mai faimoasa agentie foto din lume, a fost infiintata in 1947 de Henri Cartier-Bresson, David Seymour si Robert Capa. Agentia a promovat un stil de fotojurnalism ce a fost bazat pe capacitatile camerei foto Leica de 35 mm.
1947 - Dr. Edwin Land – Inventeaza un procedeu “instant” de fotografiere, initial denumit Polaroid Land. Aparatul suprapune negativul expus pe o hartie foto si imprastie intre ele substantele chimice necesare procesarii. Dupa fixare, “negativul” si “pozitivul” sunt separate.
1952 – Gevaert realizeaza primele filme dedicate scopurilor stiintifice si tehnice (industriale).
1963 - Dr. Edwin Land – Echipa de cercetatori a corporatiei sale, Polaroid, inventeaza primul material instant pentru imagini color.
1976 – Canon – Introduce AE-1, prima camera de 35 mm cu microprocesor inclus.
Anii 1980 – Este introdus un sistem numit "codare DX" pentru filmele de 35mm. Casetele au imprimat pe ele un cod ce poate fi citit de senzorii aparatelor dotate cu aceasta facilitate. Codul contine informatii despre sensibilitatea filmului, numarul de pozitii etc.
1984 – Canon – Face demonstratii cu prima camera foto digitala.
1985 – Minolta – Introduce Minolta 7000, camera foto SLR, 35mm cu autofocus.
1998 – Sunt introduse primele camere digitale de uz public.
2000 – Canon – Canon introduce primul aparat digital SLR cu senzor CMOS pentru piata de consum, EOS D30.