mateo36
09-26-2006, 12:24 PM
Salut,
Daca cumva nu stiati, va spun ca Domnul ne vorbeste de la Pucioasa, Romania, tainic, cercetandu-ne credinta, acum la sfarsit. Eu ca si crestin-ortodox cred in aceasta a treia Carte ' Cuvantul lui Dumnezeu'. Deocamdata despre acest cuvant in manastiri 'cred' ca se vorbeste doar in taina, stiind cu siguranta numai 'oamenii lui Dumnezeu'.
Ultimul mesaj al Domnului:
( Sursa: http://www.noul-ierusalim.ro/ )
Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea Tăierii capului sfântului Ioan Botezătorul
Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, Domnul Iisus Hristos. Tatăl M-a trimis, nu vin de la Mine Însumi. Mă fac cuvânt peste pământ si Mă fac carte. Nu vorbesc de la Mine Însumi, ci de la Tatăl, si sunt voia Tatălui Savaot pe pământ si în cer, între oameni si între sfinti. Amin.
Vin la tine cuvânt cu sărbătoare de sfinti, popor al cuvântului Meu cel dătător de viată. Vin la tine ca să-i bucur pe sfinti, căci cei ce-si zic fiii împărătiei cerurilor stând în loc stiut sfânt, aceia nu fac roadele împărătiei, iar Eu o iau de la ei si o dau celor ce rodesc faptele ei, precum am spus acum două mii de ani că voi face. Amin.
O, Tatăl Meu Savaot, sunt Fiul Tău Cel îndurerat de la om. Suspinul Meu si al sfintilor Mei numai Tu îl mângâi, că esti Tată. Omul vorbeste de Noi cu duh de îngâmfare si se dă fiu al împărătiei cerurilor în loc stiut sfânt între oameni, dar oamenii nu stiu, săracii, că fiii împărătiei cerurilor sunt cei ce au în ei duhul pocăintei si roadele lui, Tată. Acum două mii de ani când Ioan a iesit din pustie ca să-l vestească pe poporul iudeu pentru duh de pocăintă, el le spunea că s-a apropiat împărătia cerurilor, si veneau spre el si se botezau cu apă multi din cei ce-l auzeau proorocind si chemând la pocăintă, dar celor ce nu făceau roade de pocăintă, pe aceia el îi dădea pe fată ca pe unii care fugeau de mânia lui Dumnezeu, si nu că se apropiau de duhul pocăintei si de roadele ei apoi.
Suspin cu sfintii, Tată, si de la Tine suspin, nu de la Mine Însumi. Ca si acum două mii de ani caut după om ca să-l trag la Tine si la Mine, si nu cunosc oamenii duhul pocăintei spre iertarea lor, Tată. O, Tatăl Meu, să-i dăm omului întelepciunea cea de sus, Tată, căci omul este jos, si de jos culege, si nu-si cunoaste omul cărarea, Tată. De cincizeci de ani stau cu masă de cuvânt pe pământ, acum, la sfârsit de timp, dar greu mai învată omul să stea la masa Noastră, la masă cu Noi, Tată, la masa împărătiei cerurilor, Tatăl Meu. Mi-e dor de om cu roade de pocăintă în el, si voiesc să-l ajutăm pe om, o, Tată. Amin, amin, amin.
– O, dulce Fiul Meu, cum să Te mângâi, cum să Te alin, tată? O, când Te voi avea fără de durere de la om, dulce Fiul Meu? De sapte mii de ani Îti astept Eu bucuria si odihna, ca un Tată milos si îndurerat de durerea Ta, dar omului nu-i este milă de Dumnezeu, Fiule zdrobit de dor ca si Mine, Tatăl. Suntem zdrobiti, suntem asteptând si suspinând, ca si sfintii care se poartă cu Tine în venirea Ta pe pământ la om, tată. Când a iesit Ioan să Te vestească venit, ca să Te primească poporul Israel, erau prea îngâmfati în duhul lor cei care stăteau mari peste Israel, iar gustul pocăintei nu-l putea atinge pe el, din pricina păcatelor lui si a depărtării lui de Dumnezeu, si Te-a luat Israel ca pe unul care-i tulbura linistea lui, si Ti-a făcut rost de vină si Te-a răstignit pe cruce, Fiul Meu trimis din cer pe pământ după om. N-am avut ce să facem atunci, decât să suspinăm si să Ne lăsăm mici, purtând în trupul Tău cel chinuit toată ispăsirea vinei omului care nu stie decât să păcătuiască în însusi trupul său ca să nu aibă Domnul loc în el, Fiule fără adăpost în om pe pământ. Atunci a iesit Ioan si Te-a vestit, iar acum Tu Însuti vii, tată, si Te vestesti venind cu sfintii si făcând voia Celui ce Te-a trimis atunci si acum, căci Tu asculti de Mine, Fiule scump. Amin.
O, popor al Fiului Meu Cuvântul! Să stii, tată, că dacă prin duh de pocăintă vine omul spre acest izvor dătător de viată, atunci omul stie să facă roadele împărătiei cerurilor, dar dacă el vine să scape de plata păcatelor lui nelucrând pocăinta în duhul lui, unul ca acela nu a dat de lucrarea împărătiei cerurilor, lucrare care îsi are roade în om si în afara lui apoi.
O, popor călăuzit de Fiul Meu întru a Sa venire cu sfintii Lui! Patria română este patria Domnului, patria venirii Fiului Meu în a doua Sa venire pe pământ, precum Eu, Tatăl, L-am trimis. Tot pământul în lung si în lat va auzi si va întelege în curând că patria română este patria cerească, patria sfintilor Domnului, căci Fiul Meu va birui pentru slava ei, pentru înnoirea ei, iar cei ce vor fi în ea vor rodi din mijlocul ei roadele împărătiei cerurilor, si va fi Dumnezeu mângâiat, căci rodul Său Îl va mângâia pe El. Amin.
O, popor care asculti glasul Fiului Meu întru a doua Sa venire pe pământ! Dă, tată, veste peste pământ; dă, tată, cartea Domnului în cele patru laturi, ca să facă roade vrednice de pocăintă cei ce se vor sfinti pentru Domnul si pentru patria cerească, patria venirii Lui cu sfintii pe pământ. Nu te îndoi, tată, de această împlinire. Glasul împărătiei cerurilor este cuvântul Fiului Meu, cu care pregăteste patria cerească si slava ei în mijlocul pământului. Amin.
O, tară română! Eu, Tatăl, te îndemn la pocăintă, la lucrarea roadelor împărătiei cerurilor în mijlocul tău. Primeste iubirea Fiului Meu, care se face cuvânt pe vatra ta. De cincizeci de ani lucrează Domnul la vesmântul tău cel pentru venirea si pentru slava Domnului tău. În tine este Domnul cuvânt, căci te-a ales să fii patria cerească pe pământ, iar Eu, Tatăl Savaot, încununez Adevărul, pe Fiul Meu Cuvântul în mijlocul tău, si spun: cuvântul cel de peste tine este Fiul Meu Cel iubit, întru Care Eu am binevoit, si te învăt cu duh si cu cuvânt de tată: ascultă glasul Fiului Meu si împlineste-l pe el, spre slava Lui si a ta. Amin, amin, amin.
– Ti-am ascultat iubirea pentru tara venirii Mele cu sfintii, Tată Savaot. Strig în ea si Eu, si sfintii Mei vestea împărătiei cerurilor peste ea. Eu vin în ea pregătindu-i slava, dar putini se trezesc ca să Mă ia în ei cu strigarea Mea. Eu însă le voi da o inimă nouă, iar ei vor căuta apoi si vor găsi întelepciunea cuvântului Meu si se vor sfinti pentru roade de pocăintă, roadele împărătiei cerurilor, Tată, si se va împlini pe pământ taina patriei ceresti, după cuvântul Tău si al Meu, Tatăl Meu. Amin.
– Mărturisesc si eu, Doamne. Strig si eu ca si acum două mii de ani. Atunci am strigat la poporul Israel ca să se pocăiască pentru împărătia cerurilor, cu care Tu veneai la el, iar acum strig la poporul român să vină spre pocăintă, spre roade ceresti si spre mărire apoi, după voia Ta. Amin.
Te strigă Ioan Botezătorul, popor român. Patria ta e patria cerească, fiindcă în ea Se face Domnul cuvânt de venire a Sa a doua oară de la Tatăl pe pământ. Cei ce vestesc în tine numele Domnului, să nu vorbească de Domnul unii altora cu duh de îngâmfare, ci cu duh de pocăintă, arătându-si unii altora calea cea cu bucuria smereniei pe ea, spre duh de pocăintă si spre roadele împărătiei cerurilor apoi, iar de nu vor lucra asa, iată, împărătia cerurilor se ia de la ei si se dă celor ce fac roadele ei, iar cei ce se îngâmfă sub numele ei, aceia vor rămâne goi si rusinea lor se va vedea. Amin.
O, căieste-te de viata ta cea fără Dumnezeu în faptele ei, poporule român, si te îmbracă în vesmântul curătiei si stai înaintea Domnului, smerindu-te sub slava venirii Lui la tine, spre învesmântarea ta si a pământului pe care stai, căci patria română poartă pe ea taina patriei ceresti, si vei vedea împlinirea acestui cuvânt, căci duhul pocăintei si duhul proorociei dă acum să te trezească si să te înnoiască, tară a Domnului la sfârsit de timp. Amin.
Iar tu, popor al cuvântului lui Dumnezeu, deschide-ti tot mai cu dor întelepciunea si te asează în taina împărătiei cerurilor înaintea celor ce iau de la tine cuvântul vietii si al împărătiei sfintilor pe pământul tău. Arată slava Domnului, vesteste-o peste tot, precum eu am vestit-o, si smereste-te prin duhul pocăintei si prin cuvântul lui Dumnezeu, care te asează în împlinirea lui. Cartea Domnului să-ti fie odihnă si toiag si trezie tie si celor ce o iau de la tine spre pocăinta lor si spre roadele împărătiei cerurilor în ei. Stai ascultând de Domnul tău, popor hrănit din cer, căci ascultarea ta va fi biruinta Domnului, si apoi mângâierea Sa si odihna Sa. Amin, amin, amin.
– Iată glasul lui Ioan care botează duhul omului în duhul pocăintei si al credintei sfinte. Eu, Domnul, sunt vestit de sfinti, iar Tatăl Mă mărturiseste Fiu al Său în mijlocul ostirii sfintilor venirii Mele, căci ostirea sfintilor umblă cu Mine, asa cum este proorocit să fie. Amin.
O, popor învătat de duhul venirii Mele, de cuvântul Meu care asteaptă pe pământ împlinirea lui! Taina patriei ceresti începe de la tine, de la acest pământ, pe care Eu am asezat si asez după voia Mea. Învătătura cea din mijlocul tău, ai grijă mereu să fie numai de un fel. Toti să vă învătati unii pe altii învătătură la fel, căci Domnul este Unul. Poporul Israel era îngâmfat pentru că se stia poporul lui Dumnezeu pe pământ, dar tu, popor mititel, stai în duh de pocăintă mereu, si el te va ajuta să stai si să fii. Eu te povătuiesc prin cei ce sunt cuvântul Meu în mijlocul tău să iei întelepciune din Scripturi, dar să nu iei singur. Ia si învată să fii si să poti, căci tu trebuie să fii lucrul cel nou, aluatul cel nou, cel plin de rodul învătăturii ceresti, care-ti dă tie fată slăvită si împlinirea ei, poporul Meu. Stai la gura izvorului învătăturii care curge prin cei ce te învată ca si Mine din mijlocul tău, si să bei dacă stai, si să nu mai însetezi apoi, ci să fii apoi, si împlinit să fii si să înveti, căci numai cel împlinit prin învătătură, numai acela învată, numai acela este, iar cine nu stie să învete, nu este si nu poate cu Domnul unul ca acela.
Iată, am lucrat în tine cuvântul sărbătorii de azi, poporul Meu. Ioan, botezătorul Meu, a fost cale a venirii Mele cu ostirea sfintilor. Te-am întărit si Eu pentru împărătia Mea de peste tine, iar Ioan i-a povătuit pe oameni spre pocăintă si te-a îndemnat pe tine spre întelepciunea împărătiei cerurilor, căci tu această lucrare o ai împărtită de la Dumnezeu, iar rodul ei este asteptat de ostirea sfintilor care vin la masa Mea cu tine si se hrănesc din ea. Te privesc si te asteaptă sfintii, popor al venirii Mele. O, nu uita de duhul cel frumos al pocăintei, Ierusalime. Prin el îndeamnă-te frate pe frate la roadele împărătiei ceresti, care vine la tine ca să te tină în ea. Unii de la altii să ne întărim: Noi de la voi, si voi de la Noi, căci cerul cel plin de sfinti asteaptă cu dor pe pământ patria cerească si împărătia ei. Patria cerească este taina cea de peste tine în toată frumusetea ei, în toată taina ei, poporul Meu. Amin, amin, amin.
11-09-2006
Daca cumva nu stiati, va spun ca Domnul ne vorbeste de la Pucioasa, Romania, tainic, cercetandu-ne credinta, acum la sfarsit. Eu ca si crestin-ortodox cred in aceasta a treia Carte ' Cuvantul lui Dumnezeu'. Deocamdata despre acest cuvant in manastiri 'cred' ca se vorbeste doar in taina, stiind cu siguranta numai 'oamenii lui Dumnezeu'.
Ultimul mesaj al Domnului:
( Sursa: http://www.noul-ierusalim.ro/ )
Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea Tăierii capului sfântului Ioan Botezătorul
Eu sunt Fiul Tatălui Savaot, Domnul Iisus Hristos. Tatăl M-a trimis, nu vin de la Mine Însumi. Mă fac cuvânt peste pământ si Mă fac carte. Nu vorbesc de la Mine Însumi, ci de la Tatăl, si sunt voia Tatălui Savaot pe pământ si în cer, între oameni si între sfinti. Amin.
Vin la tine cuvânt cu sărbătoare de sfinti, popor al cuvântului Meu cel dătător de viată. Vin la tine ca să-i bucur pe sfinti, căci cei ce-si zic fiii împărătiei cerurilor stând în loc stiut sfânt, aceia nu fac roadele împărătiei, iar Eu o iau de la ei si o dau celor ce rodesc faptele ei, precum am spus acum două mii de ani că voi face. Amin.
O, Tatăl Meu Savaot, sunt Fiul Tău Cel îndurerat de la om. Suspinul Meu si al sfintilor Mei numai Tu îl mângâi, că esti Tată. Omul vorbeste de Noi cu duh de îngâmfare si se dă fiu al împărătiei cerurilor în loc stiut sfânt între oameni, dar oamenii nu stiu, săracii, că fiii împărătiei cerurilor sunt cei ce au în ei duhul pocăintei si roadele lui, Tată. Acum două mii de ani când Ioan a iesit din pustie ca să-l vestească pe poporul iudeu pentru duh de pocăintă, el le spunea că s-a apropiat împărătia cerurilor, si veneau spre el si se botezau cu apă multi din cei ce-l auzeau proorocind si chemând la pocăintă, dar celor ce nu făceau roade de pocăintă, pe aceia el îi dădea pe fată ca pe unii care fugeau de mânia lui Dumnezeu, si nu că se apropiau de duhul pocăintei si de roadele ei apoi.
Suspin cu sfintii, Tată, si de la Tine suspin, nu de la Mine Însumi. Ca si acum două mii de ani caut după om ca să-l trag la Tine si la Mine, si nu cunosc oamenii duhul pocăintei spre iertarea lor, Tată. O, Tatăl Meu, să-i dăm omului întelepciunea cea de sus, Tată, căci omul este jos, si de jos culege, si nu-si cunoaste omul cărarea, Tată. De cincizeci de ani stau cu masă de cuvânt pe pământ, acum, la sfârsit de timp, dar greu mai învată omul să stea la masa Noastră, la masă cu Noi, Tată, la masa împărătiei cerurilor, Tatăl Meu. Mi-e dor de om cu roade de pocăintă în el, si voiesc să-l ajutăm pe om, o, Tată. Amin, amin, amin.
– O, dulce Fiul Meu, cum să Te mângâi, cum să Te alin, tată? O, când Te voi avea fără de durere de la om, dulce Fiul Meu? De sapte mii de ani Îti astept Eu bucuria si odihna, ca un Tată milos si îndurerat de durerea Ta, dar omului nu-i este milă de Dumnezeu, Fiule zdrobit de dor ca si Mine, Tatăl. Suntem zdrobiti, suntem asteptând si suspinând, ca si sfintii care se poartă cu Tine în venirea Ta pe pământ la om, tată. Când a iesit Ioan să Te vestească venit, ca să Te primească poporul Israel, erau prea îngâmfati în duhul lor cei care stăteau mari peste Israel, iar gustul pocăintei nu-l putea atinge pe el, din pricina păcatelor lui si a depărtării lui de Dumnezeu, si Te-a luat Israel ca pe unul care-i tulbura linistea lui, si Ti-a făcut rost de vină si Te-a răstignit pe cruce, Fiul Meu trimis din cer pe pământ după om. N-am avut ce să facem atunci, decât să suspinăm si să Ne lăsăm mici, purtând în trupul Tău cel chinuit toată ispăsirea vinei omului care nu stie decât să păcătuiască în însusi trupul său ca să nu aibă Domnul loc în el, Fiule fără adăpost în om pe pământ. Atunci a iesit Ioan si Te-a vestit, iar acum Tu Însuti vii, tată, si Te vestesti venind cu sfintii si făcând voia Celui ce Te-a trimis atunci si acum, căci Tu asculti de Mine, Fiule scump. Amin.
O, popor al Fiului Meu Cuvântul! Să stii, tată, că dacă prin duh de pocăintă vine omul spre acest izvor dătător de viată, atunci omul stie să facă roadele împărătiei cerurilor, dar dacă el vine să scape de plata păcatelor lui nelucrând pocăinta în duhul lui, unul ca acela nu a dat de lucrarea împărătiei cerurilor, lucrare care îsi are roade în om si în afara lui apoi.
O, popor călăuzit de Fiul Meu întru a Sa venire cu sfintii Lui! Patria română este patria Domnului, patria venirii Fiului Meu în a doua Sa venire pe pământ, precum Eu, Tatăl, L-am trimis. Tot pământul în lung si în lat va auzi si va întelege în curând că patria română este patria cerească, patria sfintilor Domnului, căci Fiul Meu va birui pentru slava ei, pentru înnoirea ei, iar cei ce vor fi în ea vor rodi din mijlocul ei roadele împărătiei cerurilor, si va fi Dumnezeu mângâiat, căci rodul Său Îl va mângâia pe El. Amin.
O, popor care asculti glasul Fiului Meu întru a doua Sa venire pe pământ! Dă, tată, veste peste pământ; dă, tată, cartea Domnului în cele patru laturi, ca să facă roade vrednice de pocăintă cei ce se vor sfinti pentru Domnul si pentru patria cerească, patria venirii Lui cu sfintii pe pământ. Nu te îndoi, tată, de această împlinire. Glasul împărătiei cerurilor este cuvântul Fiului Meu, cu care pregăteste patria cerească si slava ei în mijlocul pământului. Amin.
O, tară română! Eu, Tatăl, te îndemn la pocăintă, la lucrarea roadelor împărătiei cerurilor în mijlocul tău. Primeste iubirea Fiului Meu, care se face cuvânt pe vatra ta. De cincizeci de ani lucrează Domnul la vesmântul tău cel pentru venirea si pentru slava Domnului tău. În tine este Domnul cuvânt, căci te-a ales să fii patria cerească pe pământ, iar Eu, Tatăl Savaot, încununez Adevărul, pe Fiul Meu Cuvântul în mijlocul tău, si spun: cuvântul cel de peste tine este Fiul Meu Cel iubit, întru Care Eu am binevoit, si te învăt cu duh si cu cuvânt de tată: ascultă glasul Fiului Meu si împlineste-l pe el, spre slava Lui si a ta. Amin, amin, amin.
– Ti-am ascultat iubirea pentru tara venirii Mele cu sfintii, Tată Savaot. Strig în ea si Eu, si sfintii Mei vestea împărătiei cerurilor peste ea. Eu vin în ea pregătindu-i slava, dar putini se trezesc ca să Mă ia în ei cu strigarea Mea. Eu însă le voi da o inimă nouă, iar ei vor căuta apoi si vor găsi întelepciunea cuvântului Meu si se vor sfinti pentru roade de pocăintă, roadele împărătiei cerurilor, Tată, si se va împlini pe pământ taina patriei ceresti, după cuvântul Tău si al Meu, Tatăl Meu. Amin.
– Mărturisesc si eu, Doamne. Strig si eu ca si acum două mii de ani. Atunci am strigat la poporul Israel ca să se pocăiască pentru împărătia cerurilor, cu care Tu veneai la el, iar acum strig la poporul român să vină spre pocăintă, spre roade ceresti si spre mărire apoi, după voia Ta. Amin.
Te strigă Ioan Botezătorul, popor român. Patria ta e patria cerească, fiindcă în ea Se face Domnul cuvânt de venire a Sa a doua oară de la Tatăl pe pământ. Cei ce vestesc în tine numele Domnului, să nu vorbească de Domnul unii altora cu duh de îngâmfare, ci cu duh de pocăintă, arătându-si unii altora calea cea cu bucuria smereniei pe ea, spre duh de pocăintă si spre roadele împărătiei cerurilor apoi, iar de nu vor lucra asa, iată, împărătia cerurilor se ia de la ei si se dă celor ce fac roadele ei, iar cei ce se îngâmfă sub numele ei, aceia vor rămâne goi si rusinea lor se va vedea. Amin.
O, căieste-te de viata ta cea fără Dumnezeu în faptele ei, poporule român, si te îmbracă în vesmântul curătiei si stai înaintea Domnului, smerindu-te sub slava venirii Lui la tine, spre învesmântarea ta si a pământului pe care stai, căci patria română poartă pe ea taina patriei ceresti, si vei vedea împlinirea acestui cuvânt, căci duhul pocăintei si duhul proorociei dă acum să te trezească si să te înnoiască, tară a Domnului la sfârsit de timp. Amin.
Iar tu, popor al cuvântului lui Dumnezeu, deschide-ti tot mai cu dor întelepciunea si te asează în taina împărătiei cerurilor înaintea celor ce iau de la tine cuvântul vietii si al împărătiei sfintilor pe pământul tău. Arată slava Domnului, vesteste-o peste tot, precum eu am vestit-o, si smereste-te prin duhul pocăintei si prin cuvântul lui Dumnezeu, care te asează în împlinirea lui. Cartea Domnului să-ti fie odihnă si toiag si trezie tie si celor ce o iau de la tine spre pocăinta lor si spre roadele împărătiei cerurilor în ei. Stai ascultând de Domnul tău, popor hrănit din cer, căci ascultarea ta va fi biruinta Domnului, si apoi mângâierea Sa si odihna Sa. Amin, amin, amin.
– Iată glasul lui Ioan care botează duhul omului în duhul pocăintei si al credintei sfinte. Eu, Domnul, sunt vestit de sfinti, iar Tatăl Mă mărturiseste Fiu al Său în mijlocul ostirii sfintilor venirii Mele, căci ostirea sfintilor umblă cu Mine, asa cum este proorocit să fie. Amin.
O, popor învătat de duhul venirii Mele, de cuvântul Meu care asteaptă pe pământ împlinirea lui! Taina patriei ceresti începe de la tine, de la acest pământ, pe care Eu am asezat si asez după voia Mea. Învătătura cea din mijlocul tău, ai grijă mereu să fie numai de un fel. Toti să vă învătati unii pe altii învătătură la fel, căci Domnul este Unul. Poporul Israel era îngâmfat pentru că se stia poporul lui Dumnezeu pe pământ, dar tu, popor mititel, stai în duh de pocăintă mereu, si el te va ajuta să stai si să fii. Eu te povătuiesc prin cei ce sunt cuvântul Meu în mijlocul tău să iei întelepciune din Scripturi, dar să nu iei singur. Ia si învată să fii si să poti, căci tu trebuie să fii lucrul cel nou, aluatul cel nou, cel plin de rodul învătăturii ceresti, care-ti dă tie fată slăvită si împlinirea ei, poporul Meu. Stai la gura izvorului învătăturii care curge prin cei ce te învată ca si Mine din mijlocul tău, si să bei dacă stai, si să nu mai însetezi apoi, ci să fii apoi, si împlinit să fii si să înveti, căci numai cel împlinit prin învătătură, numai acela învată, numai acela este, iar cine nu stie să învete, nu este si nu poate cu Domnul unul ca acela.
Iată, am lucrat în tine cuvântul sărbătorii de azi, poporul Meu. Ioan, botezătorul Meu, a fost cale a venirii Mele cu ostirea sfintilor. Te-am întărit si Eu pentru împărătia Mea de peste tine, iar Ioan i-a povătuit pe oameni spre pocăintă si te-a îndemnat pe tine spre întelepciunea împărătiei cerurilor, căci tu această lucrare o ai împărtită de la Dumnezeu, iar rodul ei este asteptat de ostirea sfintilor care vin la masa Mea cu tine si se hrănesc din ea. Te privesc si te asteaptă sfintii, popor al venirii Mele. O, nu uita de duhul cel frumos al pocăintei, Ierusalime. Prin el îndeamnă-te frate pe frate la roadele împărătiei ceresti, care vine la tine ca să te tină în ea. Unii de la altii să ne întărim: Noi de la voi, si voi de la Noi, căci cerul cel plin de sfinti asteaptă cu dor pe pământ patria cerească si împărătia ei. Patria cerească este taina cea de peste tine în toată frumusetea ei, în toată taina ei, poporul Meu. Amin, amin, amin.
11-09-2006