Tulburarile de personalitate

[adrenalina]

in primul rand exista doua manule de diagnostice in lume, unul realizat de americani DSM IV dupa care se faceau pana acum majoritatea diagnosticarilor si unul european ICD 10. diferenta intre ele este la nivel de efectuare a diagnosticului. in ultima perioada in Europa se foloseste mai activ ICD 10, decat DSM IV.
aceste manuale se folosesc in Psihiatrie si in Psihologia clinica si sunt ca niste dex-uri ale bolilor psihice sau a tulburarilor psihice :D cum vreti.

acum sa trec la tulburari de personalitate:
Prezentare generala:
Tulburarea de personalitate se defineşte ca fiind un pattern stabil de trăiri afective şi comportamente, ce deviază semnificativ de la standardul culturii de apartenenţă a respectivului individ, este generalizat şi inflexibil, are debutul în adolescenţă sau prima parte a vieţii adulte, este stabil în timp şi generează distres sau dizabilitate.

Calsificare:
1. dupa existenta distrsului legat de tulburare:
a. egodistonice / persoana trăieşte o stare de distres
b. egosintonice / nu apare distresul legat de boală

ps: distres = stres nociv (stresul care determina reactii negative al organismului)

2. dupa gradul similitudinii descriptionale:
Grupa A: tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid şi schizotipal. Trăsătura comună a acestora este excentricitatea.
Grupa B – include tulburările de personalitate de tip antisocial, borderline, histrionic şi narcisist. Trăsăturile comune ale acestora sunt teatralitatea, emotivitatea, extravaganţa.
Grupa C – include tulburările de personalitate de tip evitant, dependent, obsesiv-compulsiv. Trăsăturile comune ale acestora sunt anxietatea, teama.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP PARANOID
Neîncrederea şi suspiciunea faţă de ceilalţi şi motivele lor; debutează la începutul perioadei adulte şi se manifestă într-o varietate de 5 contexte.
(a) suspiciuni neîntemeiate că ceilalţi îl exploatează, îl rănesc sau înşeală;
(b) neîncredere în loialitatea prietenilor şi asociaţilor;
(c) ezită să se destăinuie celorlalţi de teama (nejustificată) ca aceştia să nu utilizeze informaţiile împotriva lui;
(d) consideră că în spatele unor remarci sau evenimente neutre se ascunde ameninţări la adresa sa;
(e) ranchiunos; nu uită insultele, injuriile;
(f) simte, fără motiv întemeiat, că îi sunt puse la îndoială reputaţia şi caracterul şi reacţionează agresiv;
(g) are mereu suspiciuni neîntemeiate legate de fidelitatea partenerului de viaţă.
Epidemiologie:
- În populaţia generală, prevalenţa este de 0,5% -2,5%;
- În populaţia clinică (pacienţi internaţi pe secţii de psihiatrie), prevalenţa este de 10% - 30%;
- Se constată o prevalenţă crescută în cazul rudelor persoanelor cu schizofrenie cronică şi tulburare delirantă de tip persecutor.


TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOID
Detaşarea de relaţiile sociale şi expresivitate emoţională redusă în situaţii interpersonale; debutează la începutul perioadei adulte şi se manifestă într-o varietate de 4 contexte.
(a) nu-şi doreşte şi nici nu agreează relaţiile apropiate, inclusiv cele de familie;
(b) aproape întotdeauna preferă activităţi solitare;
(c) nu este interesat de relaţiile sexuale cu o altă persoană;
(d) nu prea are activităţi preferate;
(e) nu are prieteni apropiaţi în afara rudelor de gradul I;
(f) pare indiferent la laudele şi criticele celorlalţi;
(g) este detaşat, rece, lipsit de emoţii.
Epidemiologie:
- Apare foarte rar în populaţia clinică spitalizată;
- Apare mai frecvent la rudele pacienţilor cu schizofrenie sau tulburare de personalitate de tip schizotipal.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP SCHIZOTIPAL
Deficite sociale şi interpersonale, disconfort şi capacitate redusă de a stabili relaţii apropiate, distorsiuni cognitive şi perceptuale, excentricităţi comportamentale; debutează la începutul perioadei adulte şi se manifestă într-o varietate de 5 contexte.
(a) idei de referinţă (diferite evenimente au un sens special pentru el);
(b) credinţe ciudate şi gândire magică (depăşind normele culturii de apartenenţă);
(c) experienţe perceptive neobişnuite, iluzii corporale;
(d) gândire şi vorbire ciudate;
(e) idei paranoide, suspiciune;
(f) afectivitate limitată, neadecvată;
(g) comportament şi ţinută ciudată, excentrică, particulară;
(h) lipsa prietenilor în afara rudelor apropiate;
(i) anxietate socială excesivă, ce nu scade o dată cu familiarizarea, asociată mai degrabă cu temeri paranoide decât autoevaluări negative.


TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP ANTISOCIAL
Desconsiderarea şi încălcarea drepturilor celorlalţi; debutează în adolescenţă (15 ani) şi se manifestă într-o varietate de 4 contexte.
(a) neconformarea la norme sociale, dezinteresul pentru respectarea legilor
(b) tendinţa de a-i înşela, minţi şi păcăli pe ceilalţi pentru profit personal sau plăcere
(c) impulsivitate sau incapacitate de planificare
(d) iritabilitate şi agresivitate, indicate de agresiuni şi confruntări fizice frecvente
(e) nepăsare şi indiferenţă pentru siguranţa proprie şi a celor din jur
(f) iresponsabilitate manifestată prin eşecul implicării în muncă şi onorarea obligaţiilor financiare
(g) lipsa remuşcării faţă de rănirea, bruscarea sau deposedarea celuilalt manifestată prin indiferenţă sau raţionalizări
Epidemiologie:
- În populaţia generală, prevalenţa este de 3% pentru bărbaţi şi 1 % pentru femei;
- În populaţia clinică spitalizată, prevalenţa variază între 3%-30%, în funcţie de caracteristicile populaţiei, atingând chiar valori mai mari în grupurile tratate pentru abuz de substanţe sau grupurile de infractori.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP BORDERLINE
Instabilitate în relaţiile interpersonale, imagine de sine, afectivitate şi impulsivitate accentuată; debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de 5 contexte.
(a) eforturi disperate de a evita abandonul real sau imaginar;
(b) relaţii interpersonale instabile şi intense, alternând între idealizare şi depreciere;
(c) tulburări de identitate; imagine de sine şi sentiment de sine instabile;
(d) impulsivitate în cel puţin două domenii cu potenţial autodistructiv (ex., comportament sexual, consum de substanţe, alimentare compulsivă etc.);
(e) comportament suicidal recurent, gesturi, ameninţări, automutilare;
(f) instabilitate afectivă datorată unei reactivităţi accentuate (schimbări frecvente în dispoziţie);
(g) sentiment cronic de “gol sufletesc”;
(h) izbucniri de furie intense şi inadecvate sau dificultăţi de a-şi controla furia;
(i) ideaţie paranoidă tranzitorie, asociată cu stresul sau simptome disociative severe
Epidemiologie:
- În populaţia generală, prevalenţa este de 2% (de două ori mai frecventă la femei);
- În populaţia clinică spitalizată, ratele de prevalenţă merg până la 20%;
- În cazul populaţiei clinice cu tulburări de personalitate, prevalenţa este de 30%-60%;
- Tulburarea de personalitate de tip borderline este de 5 ori mai frecventă la rudele pacienţilor care au această afecţiune;
- Personalitatea borderline este un teren propice pentru apariţia schizofreniei;
- Există şi un risc familial mărit pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial, tulburări afective şi tulburări legate de abuzul de substanţe.


TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP HISTRIONIC
Afectivitate excesivă şi comportamente de atragere a atenţiei celorlalţi; debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de 5 contexte.
(a) se simte inconfortabil în situaţii în care nu e centrul atenţiei;
(b) interacţiunea cu ceilalţi este caracterizată prin comportament inadecvat, provocator, cu accentuate tente sexuale;
(c) expresivitatea emoţională este superficială şi fluctuează rapid;
(d) utilizează frecvent imaginea fizică pentru a atrage atenţia celorlalţi;
(e) vorbirea are tente dramatice şi este săracă în detalii;
(f) manifestări de teatralitate şi expresivitate emoţională exagerată ;
(g) sugestibilitate accentuată;
(h) percepe relaţiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP NARCISIST
Nevoia de a fi admirat şi lipsa de empatie; debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de 5 contexte.
(a) un sentiment exagerat al propriei importanţe;
(b) întreţine fantezii de succes nelimitat, putere, geniu, frumuseţe sau iubire ideală;
(c) crede că este unic şi special şi trebuie să interacţioneze doar cu alte persoane sau instituţii puternice şi deosebite;
(d) pretinde admiraţie excesivă;
(e) consideră că i se cuvine totul
(f) în relaţiile interpersonale îi exploatează pe ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile;
(g) lipsit de empatie; nu sesizează şi nu recunoaşte sentimentele şi nevoile celor din jur;
(h) este invidios pe ceilalţi şi crede că şi ceilalţi îl invidiază;
(i) adoptă o atitudine şi un comportament arogant şi condescendent.
Epidemiologie:
- În populaţia generală, prevalenţa este de 1%;
- În populaţia clinică, prevalenţa este de 2%-16%;
- Dintre persoanele diagnosticate cu această tulburare, 50%-75% sunt bărbaţi;
- Se asociază uneori cu tulburarea de personalitate de tip histrionic;
- Prevalenţa a înregistrat o tendinţă de creştere în ultimii ani.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP EVITANT
Inhibiţie socială, sentiment de inadecvare, hipersensibilitate la evaluări negative; debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de 4 contexte.
(a) evită profesiile ce presupun contacte interpersonale frecvente, de teama criticilor, a dezaprobării sau respingerii;
(b) nu se implică în relaţii dacă nu are siguranţa că celălalt îl place;
(c) este reţinut în relaţiile intime de teama de a nu fi ridiculizat;
(d) îl îngrijorează ideea de a fi criticat sau respins în situaţiile sociale;
(e) este inhibat în situaţii interpersonale noi, din cauza sentimentelor de inadecvare;
(f) se vede pe sine ca fiind incapabil să se descurce în relaţii sociale, neatractiv şi inferior celorlalţi;
(g) este extrem de precaut când trebuie să-şi asume riscuri personale sau să se implice în activităţi noi de teama de a nu se face de râs.

TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP DEPENDENT
Nevoia excesivă de protecţie ce duce la comportamente submisive, dependente şi teamă de abandon; debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de 5 contexte.
(a) întâmpină dificultăţi în luarea deciziilor curente în lipsa sfaturilor şi susţinerii celorlalţi;
(b) are nevoie ca ceilalţi să-şi asume responsabilitatea pentru aspectele importante ale vieţii sale;
(c) îi este greu să-şi exprime dezacordul în relaţie cu ceilalţi, de teama pierderii susţinerii;
(d) îi este greu să iniţieze proiecte sau să facă lucruri de unul singur (autoeficienţă scăzută);
(e) ar face aproape orice pentru a-şi asigura susţinerea şi protecţia celorlalţi, mergând până la a se oferi voluntar să facă lucruri neplăcute;
(f) de teamă că nu va fi în stare să se descurce se simte inconfortabil şi neajutorat când este singur;
(g) când o relaţie apropiată se destramă, caută imediat o alta în care să găsească protecţie şi susţinere;
(h) este excesiv de îngrijorat vis a vis de posibilitatea de a fi lăsat să se descurce singur.
Epidemiologie
- În populaţia generală, prevalenţa este de 2,5 %;
- Apare mai frecvent la femei;
- Este una dintre cele mai frecvente tulburări de personalitate întâlnite la populaţia clinică spitalizată;
- Apare frecvent asociată cu tulburarea de personalitate de tip evitant.

TULBURAREA DE PERSONALI0TATE DE TIP OBSESIV-COMPULSIV
Preocuparea legată de ordine, perfecţionism, control mental şi interpersonal, în dauna flexibilităţii, deschiderii, eficienţei; debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de 5 contexte.
(a) preocupare pentru detalii, reguli, liste, ordine, organizare, încât scopul principal al activităţii se pierde;
(b) manifestă un perfecţionism care interferează cu realizarea unei sarcini;
(c) este excesiv de dedicat muncii şi productivităţii, până la eliminarea activităţilor de recreaţie şi a relaţiilor de prietenie
(d) este rigid şi excesiv de conştiincios în probleme de moralitate, etică sau valori;
(e) nu poate arunca obiectele vechi, chiar dacă nu au nici o valoare sentimentală;
(f) ezită să delege responsabilităţi sau să lucreze cu alte persoane, dacă acestea nu respectă strict standardelor sale;
(g) este zgârcit cu sine şi ceilalţi; banii sunt adunaţi pentru zile negre;
(h) este rigid şi încăpăţânat.

cam asta ar fi pe scurt despre tulburarile de personaliate... mai mult risc sa va plictisesc cu totul :D

[-oby-]

nifiga sebe pe scurt.... amush citesc :D si discutam

edited:

asculta
pai daca analizam obiectiv fiecare are cate ceva din criteriile sus mentionate.

1. cum sate comporti cu fiecare tip
2. cum sa (te ) lecuiesti?

[adrenalina]

raspunsuri:
1. nu inteleg intrebarea... :) ii cam greu sa iti dau modalitati clare de comportament... d obicei tulburarile de personalitate nu vin singure, fac parte dintr-un complet de boli psihice sau au anumite consecinte, in functie de tipul de personalitate... de ex tipul de personalitate antisociala este des intalnita la psihopati sau duce la criminalitate...

2.
uite cauzele ar fi urmatoarele:
a. fatori genetici
b. factori temperamentali ex. colericul ar corespunde personalităţii de tip antisocial, pe când melancolicul celor de tip evitant şi dependent
c. hormonii – ex., excesul de testosteron ar sta la baza comportamentului agresiv
d. MAO (monoaminoxidă) – excesul de MAO ar fi caracteristic persoanelor retrase (schizotipali, schizoizi), pe când deficitul de MAO ar caracteriza tendinţa de implicare în relaţiile interpersonale (histrionicii)
e. Neurotransmiţătorii – excesul de endorfine s-ar asocia cu trăsăturile pasive, pe când deficitul de serotonină s-ar asocia cu impulsivitatea şi agresivitatea

ca si tratament apar tehnicile urmatoare:
Tehnici cognitiv-comportamentale de modificare a comportamentelor şi cogniţiilor care susţin manifestările dezadaptative şi relativ stabile, adaptarea la situaţii problematice;
Tehnici dinamic-psihanalitice pentru eliminarea conflictelor care susţin manifestări dezadaptative;
Tehnici umanist-experienţiale pentru favorizarea exprimării libere şi a dezvoltării personale.

[gr8dude]

Adrenalina, mai scrie. Materialul este gustos, si util.

Astept,
dude
(-:

[adrenalina]

vreau sa fac o precizare!
tulburarea de personalitate multipla, des folosita in filme :D nu este o tulburare de personalitate... ea face parte din grupa tulburarilor disociative si se numeste stiintific tulburare de identitate multipla.

tulburarile disociative apar o data cu existenta unui eveniment cu conotatie negativa si se refera la un mecanism de coping prin care pacientul fragmenteaza informatiile legate de sine plus modoficari in modul de auto percepere
din aceasta categorie fac parte urmatoarele tulburari:
1. Amnezia disociativă – are ca şi caracteristică principală incapacitatea individului de a-şi aminti unele informaţii cu relevanţă personală, de regulă de natură traumatică sau stresantă şi care nu se datorează unei tulburări organice sau uitării naturale
2. Fuga disociativă - se manifestă prin deplasarea de la domiciliu sau locul de muncă, cu asumarea unei noi identităţi şi confuzie vis a vis de identitatea anterioară
3. Tulburare de identitate disociativă (anterior cunoscută sub denumirea de MPD) – se caracterizează prin prezenţa uneia sau mai multor identităţi diferite sau personalităţi (patternuri de răspunsuri stabile ce apar în contexte diferite) ce controlează comportamentul individului, dublată de incapacitatea de a-şi aminti informaţii cu relevanţă personală; uneori personalităţile sunt total distincte, domină comportamentul şi sunt amnezice faţă de prezenţa celorlalte; alteori o personalitate domină, dar conştientizează prezenţa celorlalte şi comunică cu acestea. Trecerea de la o personalitate la alta este însoţită de amnezie (accepţiunea clasică) şi survine brusc, într-un interval de secunde. Personalităţile pot fi extrem de diferite, deosebindu-se prin caracteristicile psihologice, patternul cerebral, răspuns la testele de personalitate şi inteligenţă şi chiar aspecte neurofiziologice.
4. Tulburare de depersonalizare – are ca şi trăsătură de bază sentimentul detaşării de propriul corp sau minte, cu păstrarea contactului cu realitatea; apare sentimentul observării din exterior a propriei persoane şi procese mentale.
5. Tulburare disociativă nespecificată – este o categorie ce include tulburări caracterizate prin simptome disociative, care nu satisfac criteriile necesare pentru diagnosticarea uneia dintre tulburările anterioare; este o categorie utilizată pentru a cuprinde: elemente legate de derealizare, în lipsa depersonalizării, stările comatoase neasociate cu o condiţie medicală generală, stările disociative care apar la subiecţii supuşi unor proceduri de persuasiune, sindromul Ganser (are ca şi caracteristică răspunsul alături) atunci când nu apare asocierea cu fuga sau amnezia disociativă, transa disociativă (specifică diferitelor culturi şi religii).
exista o scala de masurare pentru pacientii care sufera de tulburare de identitate disociativa si care arata urmatoarele :D
90% - declară că există o altă persoană în interiorul lor
87% - declară că aud voci care le vorbesc
82% - declară că aud voci care vin din interiorul lor
81% - simt că o altă persoană îi controlează
81% - au amnezie pentru evenimente petrecute în copilărie
73% - când vorbesc despre propria persoană mai spun şi “noi”
70% - declară că există o altă persoană în interiorul lor care poartă un alt nume
62% - nu-şi amintesc de lucruri pe care cei din jur spun că le-au făcut
56% - trăiesc sentimente de derealizare
44% - nu recunosc persoane care se comportă familiar cu ei
42% - observă că dispar anumite obiecte din jurul lor
31% - observă că apar, nejustificat, diferite obiecte în jurul lor
27% - în diferite momente, au scrisuri diferite
Factori predispozanţi
- Situaţii extrem de stresante, evenimente traumatice, abuzuri fizice şi sexuale, consumul de alcool.

editat foarte important de retinut ca aceste tulburari disociative nu au o cauza fiziologica si asta este deosebirea de baza fata de cele cu traumatism :D

[gr8dude]

Adrenalina, exista o metoda de a determina "gradul de apartenenta" la una din categoriile descrise de tine?

Probabil ca fiecare om se va regasi in citeva din acele categorii, mai ales in unele; dar ar trebui sa fie un prag, pe care daca il depasesti, atunci devii membru de onoare a unuia din grupuri (-:

Pentru fiecare pilda ai dat un set de simptome, [a..z], care au ponderi diferite, da? Deci nu pot determina daca ma incadrez in una din categorii doar numarind punctele care se refera la mine.

[adrenalina]

am specificat ca daca intrunesti minim 4 sau 5 crieterii... la fiecare in parte am scris :D (am evidentiat in textul primului mesaj nr de contexte)
normal ca fiecare dintre noi gasim anumite criterii care ne caracterizeaza, insa nu inseamna ca intram in categoria tulburatilor :D toti avem ceva anormal in noi, toti avem o serie de complexe, pe care reusim sa le mascam mai bine sau mai putin bine :D

[adrenalina]

apropo de faza asta, imi amintesc ca in anul doi de faculta, cand aveam Psihiatrie si am studiat chestiile astea pt prima data, a fost foarte amuzant... eram foarte multi in an, din cauza ca facem trei specializari impreuna cursul si ne cunosteam destul de bine totusi... umblam si ne diagnosticam unii pe altii, introducandu-ne in diferite tulburari... si chiar am gasit persoane foarte potrivite pt unele dintre acest tulburari...
oricum era foarte amuzant... si mai ales ca aveam un prof pe masura materiei, adica sarit de pe fix total... si cica el era cel mai bun psihiatru din Cluj ...

[-oby-]

4. Tulburare de depersonalizare – are ca şi trăsătură de bază sentimentul detaşării de propriul corp sau minte, cu păstrarea contactului cu realitatea; apare sentimentul observării din exterior a propriei persoane şi procese mentale.


90% - declară că există o altă persoană în interiorul lor (presupunere)
81% - simt că o altă persoană îi controlează
81% - au amnezie pentru evenimente petrecute în copilărie
62% - nu-şi amintesc de lucruri pe care cei din jur spun că le-au făcut
56% - trăiesc sentimente de derealizare( de specificat va rog)
42% - observă că dispar anumite obiecte din jurul lor
27% - în diferite momente, au scrisuri diferite




ma intereseaza ladetaliat ce isneamna puctul 4 , cum se manifesta...

si ce isneamna daca intrunesti caracteristicile pe care le-am last in quote-ul tau?

raspunsuri:
2.
ca si tratament apar tehnicile urmatoare:
Tehnici cognitiv-comportamentale de modificare a comportamentelor şi cogniţiilor care susţin manifestările dezadaptative şi relativ stabile, adaptarea la situaţii problematice;
Tehnici dinamic-psihanalitice pentru eliminarea conflictelor care susţin manifestări dezadaptative;
Tehnici umanist-experienţiale pentru favorizarea exprimării libere şi a dezvoltării personale.

deci in principiu,la general,am inteles,dar as fi vrut niste exemple!

[adrenalina]

exemplele pe care ti le-am dat sunt manifestrai la nivel cosntient ale personalitatii create...
sentimente de derealizare sunt de exemplu senzatie de desprindere de propriul corp...:)

pt ati da exemple tre sa fac un curs de psihoterapie aici. cand voi avea dispozitie voi plasa si putin din tehnicile de rigoare.

[Burduff]

Auzi, adrenalaino!!!

ia zi shi probleme am eu!!! serios ca eu cam aiuresc!!!

n-am bani ptr un psihoterapeut! da' nici ptr un control ptr ca mie frica!!!

ia dzi!!! mai dzi!!! ca te prind shi nu shtiu ce-ti fac!!!:weirdface:

iac vezzi ce probleme am eu!!!

scriu asha ca nu shtiu ce fac!!!:limba:

davay davay! ca daca ai inceput tema ajuta pe cei nebuni la cap, shi cu probleme de personalitate!!!
:crazy:

eu in ce categorie ma bag???

nika personal, da' chiar cred ca am probleme!!! :visez:

:pling:

[adrenalina]

auzi omule... faza ii ca tu te pricalesti... si pe mine ma enerveaza dresari de genul celor de mai sus... mai ales fraze de genul ca de te prind nu stiu ce iti fac... pt asta ar trebui sa iti dau penalizare, nu consultatii...
asa ca in mom in care o sa te adresezi normal, atunci vom discuta.

[Burduff]

pai da' sa fost om intreg la minte, era sa-tzi scriu ce-am scris mai sus?
bine tzie itzi pare ca o batjocura, da' vezi ca am apucaturi iratzionale shi care n-au niciun sens uneori

uite ptr fraza ceea ca te prind shi nu shtiu ce-tzi fac, nu e la locul sau, imi cer scuze, :) da' in rest e ca uneori spun nishte vorba care n-au nici un sens da' daca sap mai adanc, ap' aflu ca-s raspunsuri mai vechi la nishte intrebari shi mai vechi

uite ca la mine subconshtientul lucreaza in asha fel!

sau chiar aceste randuri pe care le scriu, nu shtiu daca ar fi trebuit sa fie, da' ma rog...cine shtie, poate dau de raspuns!

poate in ceea ce am scris este shi un pic de revolta impotriva psihologiei, care practic traieshte intr-un singur sistem ermetic inchis in sine, nu este flexibil.

adica daca exista o anumita tipologgie de oameni, ptr care exista anumite reguli de definire a comportamenului sau! deci reguli fixe, fie acesta e coleric, sanguin s.a.m.d.

ideea este ca acelashi sistem de valori (adica toata teoria asta psihologica) se aplica diferitor cazuri, de tulburari ale personalitatii ca sa-i spun asha. cand fiecare caz luat in parte nu poate fi bagat sub definitziile marilor psihologi, shi ashtia itzi baga deoadata verdictul, cand de fapt nici habar n-au care sunt dedesubturile sufletului shi cu ce se mananca acesta.

dar shi iar dar vorbesc doar asha superficial cu nici un caz concret ca sa-tzi pot demonstra ca uite intregul sistem de cultura psihologica e de-a dreptul hilar, shi chiar penibil, asta fiind doar o parere shi atat, shi inca o data repet nu este un atac la persoana ta sau ce reprezintzi tu, ci doar la toate teoriile acestea complicate de catalogare a tuturor tulburarilor de personalitate, cu toate ca...mai pe scurt :)

cu toate acestea totusi imi cer scuze, la urma urmei e doar un forum in care itzi expui pararea.

O zi buna!

[adrenalina]

eu te sfatuiesc sa citesti mai mult de cat Yung si Freud... o sa fii mirat de ce vei gasi... pana atunci te rog sa nu faci astfel de calificari de genul hilar sau penibil, cand tu habar nu ai cu ce se manaca psihologia... da sa trecem de tata Freud, ca de atunci ai trecut imedoat 100 ani...

[rada]

intra in cadrul Grupei B a tulburarilor de personalitate
ca si caracterizare general ea se manifesta prin afectivitate excesivă şi comportamente de atragere a atenţiei celorlalţi; debutează la începutul vârstei adulte şi se manifestă într-o varietate de contexte.
1. se simte inconfortabil în situaţii în care nu e centrul atenţiei
2. interacţiuneacu ceilalţi este caracterizată prin comportament inadecvat, provocator, cu accentuate tente sexuale;
3. expresivitatea emoţională este superficială şi fluctuează rapid
4.utilizează frecvent imaginea fizică pentru a atrage atenţia celorlalţi
5. vorbirea are tente dramatice şi este săracă în detalii
6. manifestări de teatralitate şi expresivitate emoţională exagerată
7. sugestibilitate accentuată
8. percepe relaţiile ca fiind mai intime decât sunt în realitate.

diagnosticul se pune in cazul in care apar minimum 5 din aceste comportamente.

ii calr acum piggy? :D

Adrenaline, tu stii ka am ramas portret, am regasit in personalitatea-mi toate cite le-ai insirat. sa fiu si eu un "histrionik' ratacit pe Pamint?Sincer, fara mishto-uri. Si am intrat pe site anume akum si anume aici pt ca ma 'supara' o stare depresiva :(

[adrenalina]

exista o tematica dedicata tulburarilor de personalitate. daca doresti discutam acolo sau pe privat... nu prea cred ca le intrunesti pe toate... nu prea exista asa cazuri... poate acum din cauza ca nu esti bine din punct de vedere al comfortului psihic vezi totul mai negru decat este...

[rada]

exista o tematica dedicata tulburarilor de personalitate. daca doresti discutam acolo sau pe privat... nu prea cred ca le intrunesti pe toate... nu prea exista asa cazuri... poate acum din cauza ca nu esti bine din punct de vedere al comfortului psihic vezi totul mai negru decat este...

kind am citit lista ta puteam sa le bifez pe toate

[adrenalina]

rada, tulburarule de personalitate nu sunt tulburari care apar si dispar... sunt tulburari care te insotesc toata viata... de depresie poti sa scapi, dar nu de tulburari. nu stiu cati ani ai, dar de obicei tulburarile de personalitate incep sa se manifeste in adolescenta si nu exista tulburari curate... adica simptomatologia este mai diversa si poate sa abia radacini in mai multe tulburari de personalitate.
spuneai ca la personalitatea histrionica ai impresia ca intrunesti toate manifestarile scrise acolo. in primul rand estri sigura ca ai inteles ce presupune fiecare manifestare? noi nu vorbim aici ca ai impresia sau ca ti se pare, pentru ca stfel de compprtamente putem avea toti la un oment dat in viata...
eu te intreb aceste comportamente te caracterizeaza in viata de zi cu zi?

[Spencer]

:( Cu mare neplacere constat ca eu (si impreuna cu o mare parte din prietenii mei) sunt in acelasi timp histrionic, debil, tampit, idiot, nenormal, p#@%os(cum o zis saraneth) .. ah da, am uitat de perversiune sexuala(cum ghini o zis solara).
Normalitatea > Toti suntem obsedati de aceasta boala. :(

[achileuss]

aratati-mi un om care sustine ca e absolut normal, ca sa dau cu o piatra in el f...l-an mm de minciunos.
sry de ton.

[adrenalina]

normalitate... as vrea sa vina ALiona, Frontist sa ne povesteasca de asta... m-as bucura intens sa ii vad si pe aceasta tema.
normalitatea este relativa... sigur ca ceea ce este acceptat de majoritate va intra in categoria normalului, insa limita nu putem stii de fapt...

oricum tulburarile de personalitate foarte rar apar in forma pura si de fapt sunt integrate intr-un tablou clinic destul de bogat... pe scurt, daca ai o tulburare de personalitate, la sigur ai o boala psihica centrala sa ii spunem asa :D

[Spencer]

sigur ca ceea ce este acceptat de majoritate va intra in categoria normalului

adevarat.... , dar de ce i ai ales pe frontist si pe alina k exemple?

[adrenalina]

poveste mai veche pe forum... ne tineau ei niste invatamnite despre nomalitate, despre intoleranta si asa mai departe... nu conteaza asta... ei stiu la ce ma refer...

[Otilia]

faina tema...eu sunt bine histrionika + elemente de narcisism si ma simt foarte bine in pielea mea ( vb Narcisul din mine :), dar suna atit de straniu..tulburare de persoanlitate..parka mai ai putin si te interneaza, dar cum a mai spus lumea pe aici, oameni normali nu sunt si daca ar fi cred ca ar fi megaplictisitori, asa ca traiasca dereglatii!!

[Gungnir]

Sunt diagnosticat cu Tulburare de Personalitate de tip Borderline de aproape 2 ani (doar de atunci am diagnosticul). Ma rog, diagnosticul l-am aflat acum 3 zile... si inca nu stiu daca-s fericit sau ....
Devenisem obsedat sa aflu ce am... pentru ca eu am ajuns la psihiatrie dupa un episod depresiv major.... dar psihiatra nu mi-a spus diagnosticul pana nu am insistat. Intre timp devenisem constient ca am mult mai mult decat depresie majora.
As vrea ca voi, histrionicilor, narcisistilor... sa fiti in locul meu... sa fiti asa cum ziceti c-ati fi... iar eu in locul vostru, sa iau in gluma bolile mintale (mai mult sau mai putin grave).
As vrea sa povestesc putin ce inseamna pentru mine Tulburarea de Personalitate de tip Borderline. Acele caracteristici ale fiecarei tulburari sunt pur tehnice ... iar faptul ca sunt lipsite de factorul uman (desi da, vorbesc despre comportament uman) va fac sa vi le asumati si sa faceti comparatie intre ele de parca ati vorbi despre frecventze de procesoare sau jante de masini sport.
Totul a inceput treptat... cu ceva ani in urma (cel putin 7 - acum am 22 - multi inainte - nu, multumesc). Eu avand o tulburare de Cluster B, adica dramatica, excentrica ... era clar ca aveam un fond psihologic melancolic, predispus spre stari de deprimare. Ani de zile am mancat pe paine o tristete dulce... care ma facea sa ma simt diferit de ceilalti... dar nu ma facea inca sa ma simt bolnav. N-aveam idee despre boli mentale mai mult decat aveti voi acum. De fapt nici acum nu sunt convins ca am idee despre bolile psihicului, stiu doar ca traiesc la maximum, una, si asta nu de ieri-de azi.
Afisarea excentricitatii este o incidentza a existentei ei. Intotdeauna cei care doresc sa fie excentrici se tradeaza singuri. Eu n-am incercat niciodata nimic. Toata viata mea am trait programat... iar cand programarea s-a incheiat, am trait dupa ea, fara sa am habar de ce traiesc, cum arata viitorul meu, cum arata trecutul meu si ce pot face ca sa rezolv aceste ecuatii. Revenind la excentricitate... am fost adesea numit ciudat... atat in bataie de joc cat si la modul serios, sincer si calduros. In fiecare dintre noi exista acea curiozitate de a cunoaste perceptia celor din jur despre noi. Cand deja te simti ciudat de o vreme... curiozitatea devine necesitate. Te ghidezi dupa ea pentru ca altfel n-ai cum sa relationezi. Nu mai stii ce sa arati si ce nu... iar asta nu e grav, ca decizia de a fi ipocrit sau nu, este o decizie cerebrala si rationala... dar cand 'nu stiu ce sa arat si ce nu', se transforma in 'nu stiu ce sunt si ce nu'... ajungem foarte logic la ceea ce se numeste in terminologia de specialitate, "tulburare de identitate". Cu totii avem mai devreme sau mai tarziu crize de identitate. Criza, caci de-aia si este numita criza... este o chestiune ce tzine de acut, de scurt, intzepator, dar cu mari sanse de a disparea lasand loc reechilibrarii, normalitatii. Probabil - nu stiu ca nu-s psihiatru -, tulburarea se refera la o stare de fapt care s-a cronicizat de ceva vreme... si avand caracter pervaziv, se va croniciza continuu... pana cand problema va crea o alta problema, asa cum fulgerul, atunci cand cade pe pamant, cauta firicelul de plasma ce se ridica din varful copacului. Problema dureroasa in cazul Tulburarilor de personalitate este ca poti sa-ti cauti Eul indiferent unde, numai in propriul suflet nu, caci daca o faci, nu numai ca vei fi sortit esecului, dar tulburarea de identitate va capata dimensiuni din ce in ce mai mari. Din fericire cred ca am primit mesajul "Game Over" inainte sa ajung la niveluri periculoase de depersonalizare si instrainare a identitatii. Cand vorbim despre chestiile astea avem impresia ca-s ca oricare alte ganduri normale, care vin in anume cantitati si dispar mai devreme sau mai tarziu. Pentru tulburarile ca acestea... nu exista sisteme de masurare. Numai unul care si-a trait viata dupa un tipar ca acesta va putea sa-si dea seama cat de invalidant este un asemenea mod de viata pe care nu stii de unde-l ai, cand se va termina si ce urmeaza dupa el. Probabil unora le e greu sa-si inchipuie ca te poti trezi cu acelasi gand... ca-ti poti petrece ziua aparent normal (desi izolat. ma dau exemplu pe mine. izolat fiind de cel putin 4 ani. cu exceptia faptului ca reusesc sa-mi fac o iubita), cu aceleasi ganduri... si ca poti adormi cu sudori pe frunte. Sudori care tradeaza nerezolvarea acelor ganduri. Cand asta se intampla pentru zile si saptamani in sir... deja nu mai ai nevoie de medic ca sa-ti dai seama ca esti o leguma. Ca nu esti departe de a fi intr-o coma plina de vise bizare. De altfel, fiind tulburare afectiva, este in stransa legatura cu episoade depresive recurente care atrag dupa sine izolare maxima, lipsa de comunicare sau comunicare deficitara, etc. Practic esti mort, numai ca nu-ti dai seama. Esti un cadavru care merge din inertzie sa se pishe si mananca atunci cand i se aseaza mancarea sub nas.
Melancolic, eventual chiar deprimat, cu probleme de identitate... te poti intreba: mai are un astfel de om, viata sociala ? si daca are, cum arata ?
Arata fain, atat timp cat nu stii ca esti bolnav. Diferenta dintre a stii si a nu stii... este ca... viata ta este la fel. Relatiile tale sunt la fel. Ai aceleasi ideatii paranoide, aceleasi ganduri suicidare recurente, aceleasi preocupari co-morbide, doar ca atunci cand stii ca esti bolnav... te urasti si mai mult. Iti cunosti boala si te simti absolut incapabil sa lupti. Nu mai stii daca tu insuti existi sau esti doar un corp posedat.
Pentru ca am pomenit abia acum asupra ideatiei paranoide... trebuie sa recunosc ca la mine nu are caracter psihotic (desi m-am grabit sa spun asta, asumandu-mi descrieri de pe net, ca doar e usor) doar ca are caracterul inflexibil, standard, al tulburarii de personalitate, iar la mine este insotita de fiecare data de atacuri de panica. Plans compulsiv, tremuraturi spasmodice, cresterea tensiunii, transpiratii excesive, eh, si alte chestii pe care, intr-adevar, se zice ca nu poti sa le controlezi. Am auzit si de oameni care nu cred in atacuri de panica. Nici eu nu cred in Dumnezeu, dar nu intru intr-o biserica s-o spun in gura mare.
Mi-am pierdut rabdarea sa mai trec in revista umanizarea in versiunea mea, a BPD.
Voi trece la urmatorul aspect al vietii mele. Pana acum am vorbit despre ceea ce simt... si ceea ce fac sub impulsul primar.
Acum voi spune cum arata viata mea judecata la rece.
Lipsa cronica de prieteni... si iubite (in 22 de ani avand doar 3 relatii serioase). Relatii intime cu fete, dezastruoase si ilogice. Sufeream dupa dragostea ne-mpartasita dar nici nu ma uitam la dragostea-mpartasita desi eu provocam impartasirea din partea opusa. Absenteism scolar infinit. Am pierdut vreo 4 ani de liceu, nici nu le mai stiu numarul. Si acum, in vara, am pierdut unul. Partea buna este ca socul a fost bine amortizat de data asta. Doua locuri de munca, abmbele pe tura de noapte (datorate bineinteles tulburarilor de somn aferente problemei miez). 2 ani de medicamente. Cateva luni de Prozac cu efecte adverse foarte urate, mai ales pe ideatie suicidara dar si simptome somatice. Gasesc dupa cateva schimbari de psihiatru, ceva ce avea sa para mai serios. 5 zile de teste psihologice. Mii de intrebari, o gramada de compuneri deschise, teste de memorie, de cognitie, de cultura generala, de reflexe, etc. Primul tratament adecvat, ca urmare unui diagnostic precis. Din acei 2 ani de medicamente, 1 an si cateva luni am primit prin ficat si creier in principal antipsihotice. Initial Zyprexa, o treaba sub care am dat rezultate foarte bune dar care m-a-mbogatit si cu vreo 26 de kilograme, motiv pentru care a trebuit sa renunt la ele, cunoscut fiind riscul mare de obezitate deci si de hepatita si diabet. O data cu Zyprexa mi s-a administrat si un antidepresiv usurel (Cipralex), asa, pentru buna voie. De vreo 3-4 luni iau alt antipsihotic, Seroquel, care inca nu stiu ce-mi face, dar ideea e ca am slabit 8 kilograme, iar acest simplu fapt m-a bucurat psihic. De la Zyprexa dormeam cam 12 ore.. .desi cred ca am atins si 15-16, ideea este ca eram trezit foarte greu... iar dupa trezirea aparenta, creierul meu mai dormea cateva zeci-de minute, o ora. La Seroquel dorm cam 12 ore... desi cred ca am atins si 15-16 ore, numa ca ma trezesc o tzara mai usor, cand se insista oarecum agresiv. Constipatie, gura uscata, glicemie scazuta, mirosuri ireale (asta nush daca e de la medicatie). Pe timp de Zyprexa nu am reusit sa obtin orgasm cam juma' de an.
Etc...
Mi-am pierdut coerenta dar vreau sa subliniez doar trei cuvinte la care lumea ar trebui sa se gandeasca serios inainte sa incerce sa inteleaga un sindrom atat de complex: Dizabilitant si maladaptativ.
O zi frumoasa si o personalitate cat mai stabila :).

[Kara]

Dar pe linga medicatie, ai facut sau faci si psihoterapie?

[Gungnir]

Spuneam mai sus ca am aflat diagnosticul abia acum 3 zile. Eu m-am vazut cu psihiatrul care ma trateaza foarte rar, ma vedeam cam din 6 in 6 luni sa-mi elibereze o noua retzeta si sa-i povestesc mersul lucrurilor. Nush daca e o intamplare... dar acum, dupa ultima vizita, cand am discutat relativ serios despre problema mea, da, a zis ca pot incepe psihoterapie. Ramane de vazut daca psihanaliza sau congnitiv-comportamentala. Voi incepe cand ma intorc dintr-un concediu de odihna pentru ca nu imi permit acum (si nici concediul nu mi-ar permite).

Scuzati-mi arogantza din postul anterior. Am incercat sa ma abtin, desi e greu cand iti vezi viatza discutat la modul 'las ca stiu eu' pe un forum. Pur si simplu e trist. Pot exista doar cateva feluri de reactii. Reactia mea, daca sa zicem exista un accent pe narcisism. Reactia violenta gen - sa va duceti dracu ca-steti niste idioti si vorbiti aiurea - probabil a unui a-/antisocial si poate reactia tacuta pe care nu ar fi vazut-o nimeni vreodata, cea a evitantului.

[adrenalina]

eu recomand terapie cognitiv-comportamentala. psihanaliza este mult prea reductionista, pe cand terapia cognitiv-comportamentala te invata efectiv cum sa faci fata simptomelor si cum sa le ameliorezi. gandurile paranoice sunt schimbate treptat pana ajungi sa le controlezi si chiar sa nu le mai ai (foarte simplu spus). psihoterapia cognitiv-comportamentala cuprinde si tehnici de relaxare si te ajuta sarationezi problema.

[Kara]

De ce te-am intrebat de psichoterapie...Sigur e ca o astfel de afectiune nu se trateaza doar medicamentos, ci e necesara combinatia echilibrata cu interventii psihoterapeutice. Se mai poate si doar cu psihoterapie, iar in crize se va apela la psihotrope.

Daca tu ai aflat diagnoza acum citeva zile, medicii tai de cind o stiau? De 2 ani ai spus mai sus, nu? De ce nu a inceput terapia cognitiv-behaviorala cu/fara psihanaliza din momentul stabilirii diagnozei?

[Gungnir]

De ce te-am intrebat de psichoterapie...Sigur e ca o astfel de afectiune nu se trateaza doar medicamentos, ci e necesara combinatia echilibrata cu interventii psihoterapeutice. Se mai poate si doar cu psihoterapie, iar in crize se va apela la psihotrope.

Daca tu ai aflat diagnoza acum citeva zile, medicii tai de cind o stiau? De 2 ani ai spus mai sus, nu? De ce nu a inceput terapia cognitiv-behaviorala cu/fara psihanaliza din momentul stabilirii diagnozei?

Da, eu cred ca de 2 ani o stiau intrucat nu au existat niciun fel de teste ulterioare inceperii tratamentului. Medicul psihiatru mi-a prescris din prima antipsihotice iar pe retzeta imi scria expresia vaga: "tulburare afectiva". Eu nestiind exact ce am... nu am putut sa ma informez exact despre tratamente. Eu am tinut-o una buna ca am depresie si numa' despre aia m-am informat, la alte tulburari citind doar la modul "ia sa vad asta cum e". Abia de acum - sa zicem - jumatate de an, cand incepusem sa ma plictisesc sa citesc despre depresie am ajuns, usor-usor sa constat ca ideatia mea paranoida (pe care o puneam pe seama temerii de abandon prezenta in depresie) nu era neaparat specifica depresiei ci altor tulburari. In urma cu cateva luni am inceput din nou sa ma informez de pe internet.. si am ajuns la tulburarile de personalitate, doar ca, eu fiind un simplu pacient, fara o baza de cunostinte si intelegere pentru ele, reale, am inceput sa-mi asum diverse caracteristici ale altor tulburari de personalitate. Cand am ajuns pe acest forum eram deja pornit pe ideea de "TdP paranoida" sau "TdP narcisista". Cand am citit informatia oferita de adrenalina am inceput sa-mi dau seama ca nu se poate sa am vreuna din acele doua tulburari intrucat ma regaseam in mai putine puncte decat necesar. M-am uitat si la Borderline insa acolo particularitatile sunt ceva mai vagi si am trecut mai departe. Alaturi de medic am stabilit impreuna, ea cu rabdare iar eu cu o stupefactie infricosatoare, ca ma regasesc in 8 puncte din cele 9 specifice Borderline.
Cu toate ca la ultima vizita (ca la majoritatea de fapt), am inceput raspunsul la "Cum e domnule ?" printr-un "Hmm, nu prea bine" m-a linistit ca raspund foarte bine la tratament, ea administrand cu larghete doze mult mai mari pentru alte cazuri de Borderline.

Din pacate nu stiu cu exactitate de ce mi s-a dat abia acum liber la psihoterapie. De fiecare data cand mergeam la consult, intrebam despre psihoterapie si de fiecare data mi se spunea "nu inca, mai vedem", ea parand interesanta de parcursul meu strict sub medicatie. Acum dupa ce mi-a recomandat un psihoterapeut a spus ca, intr-adevar, el, prin terapia lui va ajuta si va fortifia efectele neurolepticelor.

[Iulius_2]

Şi tu crezi în ceea ce ai postat aici?
Urmezi toate acestea?

[TRISHNA]

Men!!! reiese ca majoritatea avem tulburari...
Cu totii suntem bolnavi, dar nu stim asta. :rolleyes:

[simymichelle]

Adrenalina ai auzit cumva de tulburare de personalitate organica? si daca da ce imi poti spune despre ea?

[Silencer]

Dupa ce am citit toate cele scrise, la mine cred ca e TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP EVITANT, shi cu putin din TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP DEPENDENT, din prima corespund la toate punctele...

Shi ash vrea sa pun o intrebare, am inceput sa merg la un psihoterapeut, at trebui poate sa caut shi un psihiatru la care sa ma duc ??

[lizofoafa]

Dupa ce am citit toata lista de afectiuni si tulburari m-am gandit ca creierul uman este construit pe o imensa schela de dereglari care cumva stau in echilibru.. :D

Ma intreb cum ar trebui sa fie si sa se comporte un om PERFECT NoRMAL.
Adrenalino, ne poti lumina in acest sens? Va preda la facultate si despre omul normal sau numai despre omul dezaxat?
inteleg ca Nietzsche si supraomul au fost intelese gresit... dar toate categoriile astea de dereglari trebuie sa fie descoperite si sistematizate intr-o materie de studiu de catre oameni foarte rationali si FOARTE echilibrati. Cine i-o fi evaluat pe aia oare? Nu prea poti detecta un dezechilibru decat daca il raportezi la o normalitate pe care o cunosti... De unde stii ca ceea ce cunosti e normalitate? Daca te-ai obisnuit cu ea nu inseamna neaparat ca e normala.

apropo de normalitate, dupa sociologi este un termen mult prea abstract si schimbator : comportamentul predominant in societate este considerat NORMALITATE.. or exista civilizatii foarte diferite si foarte anormale daca s-ar raporta una la alta.