Creatie proprie - poezie

[corneli4ik]

Sentiment..

Vreau sa cad si vreau sa plang
tot strainul mi-i natang..
azi depresia domina
peste sufletul meu-mina..
e tarziu sa ma mai mint
am ajuns sa prind
ceea ce m-a dezaxat
din drumul meu pavat,
dar ar fi ushor sa mor
intr-un camp de mohor
unde vantul sa-mi aline
ranile incrustate-n vine...
imi e cald shi imi e frig,
simt cum capul mi-i carlig,
reflectez la tot ce-a fost..
tot imi pare un colos,
un colos ce a pierit
in umbra mea el s-a topit
rapid ca gandul ...
shi m-a lasat numai cu vantul
simt cum amintirea ma distruge
in timp ce depresia ma inunda
exasperarea ma sufoca...
iar tot prin ce trec se evoca..
Vreau sa cred ca tot va trece
iar eu voi lua numai zece
pe drumul vietzii complicat
care deja m-a frapat
vreau sa sper shi sa visez
la o viata mult mai buna
shi atunci am sa testez
tot ce se cheama struna
tot ce vreau e doar un vis
la care mi-i greu sa fac bis
pt ca dezamagirea ma inunda
shi devin tot mai bolunda...

[rinutza]

Apocaliptic
Moto:"...Shi daca stele bat in lac
Adincu-i luminindu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Inseninindu-mi gindul..."

(M.Eminescu,"Shi daca...")


Cind lumina stelelor patrunde-n raiul diminetzii,
Cind amurgul prevesteshte-un inceput,
Atunci ajungi sa shtii lumina vietzii
Shi-amintirile ramin doar un trecut.

Cind flacara albastra a visului din noapte
Te face a-ntzelege ce-nseamna "a iubi",
Atunci mirenul itzi desface-o noua carte,
Shi acel lud devine o cale de-a luci.

Paianjenul itzi tzese mozaic rana vietzii,
Magnificul ajunge a fi un paradis,
Divina shi curata e roua diminetzii,
Iar frageda sperantza ramine doar un vis.

Cad lacrimile-amare pe pura creatura,
Shi dragostea tzi-arata plenarul univers
Shi-amurgul prevesteshte o frageda ruptura,
Iar gindul itzi expune doar negrul vicevers.

[Virtuozo]

Salut tineri poeti si scriitori.
Intrucit doresc sa devin membrul "clubului" am pregatit o prelungire logica al operei multstimatului corneli4c :

~Disperarea~

Un fior de intuneric
ma strapunge pin' la os,
ma sugruma si ma 'nghite,
cu un ringet fioros.

Si al meu cuget nebunatic
se 'mpleteste-n labirint,
parasit de ratiune
nebunit si otravit

Dar o slaba licarire
din adincuri, hau si scrum
ma indeamna mediocru
sa urmez pe-al soartei drum

Ea-mi da aripi salvatoare
Si ma-ndrept spre infinit,
Cu speranta ce nu moare,
Istovit, dar mintuit !

[Iluzia]

Te-am atins cu gandu-o clipa
Si-ai crezut ca te-am furat
Parul mi l-ai scuturat
Si-acum fugi vantule-n pripa.

Vino iarasi printre frunze,
Adu-mi razele de soare
Gandurile mai albeste-mi�
Sau nu, du-mi�le in mare!
.................................................. ........

unde-i zambetul de ieri...
si unde-a ramas visul?
pribeag, pierdut in nicaieri...
se stinge paradisul.

unde e gandul zvapaiat...
si unde mi-e mirarea?
suspinul creste, tremurat,
si-astupa intrebarea.

[Spencer]

Ard felinarele in noapte
ard stele pe albastrul cer
vreau infinitul sa ti ofer
iar tu mi vorbesti in soapte... ;)

[Nude Pink]

Caldura, lumina in sufletul meu, si-al tau, al nostru
Stringe-ma de mina ca sa pasim impreuna spre-albastru
Sa zburam pe aripile unui vis frumos
Vreau s-aud TE IUBESC spus cu glasul tau duios.

Zefirul alinta chipurile noastre de inger
Tremur la cele mai mici si placute atingeri
Strabat ale dragostei mreje tesute
Sa te lase cu mine tot timpul Dummezeu sa nu uite!

Se preling pe obraji lacrimi fierbinti
Stringe-ma-n brate ca inima batind sa mi-o simti
Caci ma coplesesc sentimente si nu ma pot stapini
Iar lacrimile nu-s de tristete, din dragoste par a porni

Acel zimbet angelic si sarutarea dulce
Tot din iubire vine si pe-a ei drumuri duce
Sadeste-n doua inimi acea saminta mica
Ce creste-n una mare si-n ceruri se ridica

Si totul se roteste de parca-n Paradis
Pasit-am impreuna, de parca sunt in vis
Un inger ne pazeste, vegheaza-al nostru gind
Hai vino mai aproape la pieptu-mi sa te simt!

Si mina ta cazinda s-atinga bratul meu
Sa fac un pas spre tine si sa respiri mai greu
Sa ne cuprindem gingas pe malul unui lac
Sa se opreasca timpul macar pentru un veac!

[Virtuozo]

(In memoria lui Dante)

~Să nu mai fie~

C�ndva, plutind spre-acel tăr�m
De veşnic rău şi nebunie,
Pe-al morţii r�u, o groaznic r�u,
Mi-am zis �n g�nd: „Să nu mai fie

A sorţii crudă ironie,
Ce r�de cu un glas hain,
De parcă-ar fi o comedie
Să-ndrepţi spre iad pe un creştin.”

Şi iată vremuri grele vin,
C�nd după săbii şi secure
Se stinge-n noi focul divin,
Cel ai iubirii sfinte, pure,

Căci s-a piedut-n acea pădure
�ntreaga floare-a omenirii!
O, c�t mai poate ea să-ndure
Teroarea fiarelor meschine?

Ruşine celor să le fie
Ce legea sf�ntă au călcat!
De marea voastră lăcomie
Doar Lucifer s-a bucurat.

C�t aţi trăit v-aţi tot luptat
Pentru străina avuţie,
Acum �n s�ngele vărsat
Veţi zace-ntreaga veşnicie.

Nici cea mai mare viclenie
Aici nu vine-n ajutor,
Ci doar mai gravă-ţi este ţie
Pedeapsa-n iadul arzător.

Trec�nd al nouălea zăvor
Puteri nu mai găsesc �n mine,
Vă spun doar că un trădător
�şi va găsi aici pierire…

Ispita-n veci să nu mai fie
Ah, Doamne, numai ce n-aş da,
Căci doar prin sincera iubire,
Ne m�ntuim, ne vom salva !

***
O, Dante, moştenirea ta
Acum o �nţeleg prea bine.
Acel ce sfatu-ţi va urma,
Va şti divina nemurire.

[Fr3Zy]

(In memoria lui Dante)

~Să nu mai fie~

C�ndva, plutind spre-acel tăr�m
De veşnic rău şi nebunie,
Pe-al morţii r�u, o groaznic r�u,
Mi-am zis �n g�nd: „Să nu mai fie

A sorţii crudă ironie,
Ce r�de cu un glas hain,
De parcă-ar fi o comedie
Să-ndrepţi spre iad pe un creştin.”

Şi iată vremuri grele vin,
C�nd după săbii şi secure
Se stinge-n noi focul divin,
Cel ai iubirii sfinte, pure,

Căci s-a piedut-n acea pădure
�ntreaga floare-a omenirii!
O, c�t mai poate ea să-ndure
Teroarea fiarelor meschine?

Ruşine celor să le fie
Ce legea sf�ntă au călcat!
De marea voastră lăcomie
Doar Lucifer s-a bucurat.

C�t aţi trăit v-aţi tot luptat
Pentru străina avuţie,
Acum �n s�ngele vărsat
Veţi zace-ntreaga veşnicie.

Nici cea mai mare viclenie
Aici nu vine-n ajutor,
Ci doar mai gravă-ţi este ţie
Pedeapsa-n iadul arzător.

Trec�nd al nouălea zăvor
Puteri nu mai găsesc �n mine,
Vă spun doar că un trădător
�şi va găsi aici pierire…

Ispita-n veci să nu mai fie
Ah, Doamne, numai ce n-aş da,
Căci doar prin sincera iubire,
Ne m�ntuim, ne vom salva !

***
O, Dante, moştenirea ta
Acum o �nţeleg prea bine.
Acel ce sfatu-ţi va urma,
Va şti divina nemurire.

�Ma simt cam timp ca nu recunosc , dar dati-mi o palma daca e asta o creatsie proprie ...

[Virtuozo]

De ce o palma ? Suntem oameni culţi, nu-i aşa ?
Prefer alte metode de "convingere", deşi mă atinge nespus acuzaţia ta. Nu plasam opera aici dacă nu ar fi creaţie proprie, dar dacă va fram�ntă �ndoieli, simplu, găsiţi macar un link in care să figureze lirica dată.
Iar dacă doriţi a vă convingeţi la 100% că aţi meritat "palma", nu aveţi dec�t a face o vizită la liceul "Gaudeamus", găsiţi oricare profesoare de rom�nă şi-i �nm�naţi opera cu �ntrebarea �n cauză.
At�t.
P.S. Asemenea offtopic-uri ar trebui sa lipsească pe forum dar situaţia impune !

[capsunica]

sunt imitatzia unei copii nereushite,
patetic am ajuns sa-mi plagiez gandurile
care de fapt se zbiara, se urla, se asurzesc.
Din neshtiintza a ce sant
am ajuns sa-mi imit mishcarile
am ajuns sa cred oamenilor care ma confund cu mine.
sunt atat de multa
sunt atat de imprashtiata
ca nu mai shtiu unde sant.
ma vad peste tot,
dar vreau sa revin
sa redevin eu.

[pasha]

parca ieri,lasam pe pamint prima urma
cind totul parea atat de nevinovat
dar cu timpul,viata sa schimbat
iar in urma mea,vad doar o umbra

parca ieri,eram fericit copil fiind
seara adormind,obosit de-atita joaca
nu-ntelegeam ca timpul rece pleaca
iar dimineata ma trezeam plingind

parca ieri ochii-mi straluceau de bucurie
stingind in brate matura de malai
crezind ca-i cal,pe care-i greu sa stai
mai mare aventura nici ca putea sa fie

parca ieri ardea in suflet primul sarut
toata lumea era a mea ,eram fericit
se-mplinea un vis ce e neimplinit
nici nu stiu citi ani pe-atunciam avut

parca ieri ridicam in brate primul baiat
il vad crescind ca un fat-frumos
nazdravan,cum si tatal sau a fost
sper ca inca nu ma uitat

parca ieri,stateam cu fata impietrita
plingeatot imprejur,petrecind in groapa
pe fata-mi rece se prelinge-un fir de apa
vazind fata tatei de pamint inghitita

parca ieri culcam cu dragoste-n patut
un nepot,privind cum i se-nchid ochisorii
ce asteapta cu nerabdare zorii
din nou sa alerge pe-afara descult...


P.S.scuze pentru greselile de gramatica

[eirene_md]

Ploaie.
Cenusie si rece.
Ploaia e o iluzie.
Cenusiul e o iluzie.
Sunt singura
Intr-un infinit alb-negru.


Canapea.
Albastra cu ceva se scplipeste pe ea.
Albastrul e o iluzie
Sclipirea e o iluzie.
Sunt singura
Intr-un infinit alb-negru.

Singe.
Pe mina mea, rece si dureros.
Durerea e o iluzie
Rosul e o iluzie.
Sunt singura
Intr-un infinit alb-negru.

Tunel.
Alb...sau negru.
Iluzie?
Nu, adevar.
Viata e o trecere.
De la alb spre negru
De la negru spre alb...

[Spencer]

uff... modernismul ista...

[eirene_md]

Spencer, ai ceva impotriva modernismului?? ;-)

[Spencer]

nu... chiar imi place, insa este mult mai greu sa faci ceva clasic sau ceva mai... optimist. Toti suntem inadaptati in mileniul 3.

mi a placut insa "ars poetica" ta. Iti definesti lumea asa cum o vezi tu > o succesiune de culori contrastante. Restul este iluzie. "Infinit alb-negru" este singura imagine din poezie care se repeta(alt procedeu artistic)... Ca si cum nimic altceva nu ar exista. Mi a placut cum ai folosit tehnica sugestiei. Celelalte imagini iar sunt gen Bacovia> Ploaia, sange, obiecte aparent fara valori(canapeaua), singuratatea.
Singe.
Pe mina mea, rece si dureros.
Durerea e o iluzie
Rosul e o iluzie.
De ce nu ai spus nimic despre frig? poate ca frigul si singuratatea sunt singurele certitudini in lumea ta(ca si in cea a lui bacovia, de exemplu>"sunt singur si e frig")... sau poate ca nu ai gasit o rima corespunzatoare :) .
ah da, si mai e ceva cert> tunelul ala alb SAU negru.
ultimele trei versuri accentueaza ciclicitatea vietii. Mai sunt si alte procedee artistice moderne, cum ar fi topica incoerenta(sau poate pur si simplu afectiva). Exact k la bacovia si alti frati de ai sai.
Numarul substantivelor/adjectivelor este evident mai mare decat cel al verbelor/adverbelor => text descriptiv. O descriere a crezului tau artistic(asha ar trebui sa fie cel putin).

Acuma intrebarea capcana> ce ai adus tu nou in tehnica poetica prin aceasta poezie? Eu am enumerat modalitati care se intalnesc si la alti poeti. Prin ce anume vrei sa fii originala tu?

Nu vreau sa te critic... dar se pare k tocmai asta am facut. Mie sincer mi a placut aceasta poezie, dar ii lipseste "amprenta" ta artistica. Scuze dk te am suparat cu ceva. Astept si alte poezii de ale tale... k eu sunt prea "rushnos" k sa le public.
Numai bine

[corneli4ik]

k eu sunt prea "rushnos" k sa le public

ai spus-o, publica linishtit :hlizesc:

[eirene_md]

Don't worry. N-am de ce sa ma supar. Nu am vrut sa fiu originala, am vrut doar sa arat un pic cum ma simteam la momentul in care am scrisi poezia. Hmmm Bacovia... Eu as adauga ca tehnica sugestiei de care ai pomenit o folosea des Prevert, poetul meu preferat. Merci de critica, data viitoare o sa fie ceva mai bun, promit :p

[Umbreon]

Mwahahaha cad din fotoliu de ris :lola:

[eirene_md]

?????? Ironie?

[Spencer]

nu, prostie... fa cunostintza... asta i clov� nul forumului. Are atatea clone ca nici nu mai stiu care e numele adevarat.

Pt umbreon: Dk razi, razi macar ca o pisica(ca doar asha ai avatarul), da nu ca o vaca.. sau cal... nu mai stiu :D

[eirene_md]

Umbreon.....incintata de cunostintza :P

[Umbreon]

Eirene , enchant�

[d�rdală]

Pe aripile sorţii

Pe aripile sorţii fiinţa noastră pierde
Şi rătăcind probabil, continuă a crede
�n calea cea trecută, �n cea ce va urma
Oarbă credinţa-i poate, dar viaţa fără ea...?
E spiritul din leagăn părinţii ce l-au dat �
Ca să trăim o ziuă, dar să visăm un veac...
Din alfabetul vieţii apţi de a-nsuşi
Cu ochi �nchişi probabil, dar totuşi a păşi...
E poate după nouri, dar totuşi Soare este...!
Ne va feri el m�ine de-a vieţii noastre feste
Uluitor de tainic - dulciu ne va z�mbi,
Pe calea luminată nu vom mai rătăci...

Pierdut e sensul vieţii de duhuri mii şi sute
Găsite pretutindeni - niciunde dispărute,
Căci nu mai văd nici stele, nici luna-n toiul nopţii
Căci nu mai zboară ele pe aripile sorţii...

[vitalic sprinceana]

o viitoare poezie (daca mai lucrez la ea):

�n camera de gazare
a fost montat mai ieri un televizor
viitorii morţi se �nghesuie �n primele r�nduri
să vadă ultimul episod al serialului de săpun
e bine zic să moară cu sufletul �mpacat
o bătr�nică răscoleşte aerul ud de moarte
cu o sinceritate de copil
de ce ricardo a omor�t-o pe consuelo

[komma]

G�nduri...


Te-a v�zut tot cerul,
Te-a sim�it p�m�ntul...
�i �i-a spus,
La apus,
C-ai muncit
�i-ai numit
Pe un om
Ca un pom...
�nflorit
�i-mpietrit...

[sarkazo]

eu imi voi schimba
numele
si nu ma voi putea numi "eu"

cand imi va arde corpul
cenusa altul va naste
un alt "eu" de-al meu
si iar sufletul-eternulintuneric-
isi va imparti lumina
la veac si secunda
si cu nume schimbat
se va crede nou

da cate ori am mai fost
de la primul atom
am uitat.
nici vorba sa ma mai tin minte de mai demult

[tudos]

e-o idee buna sa zbori incet spre luna
spre alte lumi mai bune cind noaptea-abia apune
sa te-adincesi in stele, sa te topesti in ele
cind visul se-npleteste cu vintul la zenit
sa lesi pamintu-n urma, sa tinzi spre infinit
si-ti mai ramine pasul, dar te trezesti in noapte
cu aripile arse de ura si pacate





cu crucea pe spate platesc datoria
imi calc in picioare durerea, mindria
ma-mprastii pe vinturi si sec in izvoare
intr-una alerg dupa raza e soare

intr-una alerg dupa clipa ce trece
m-arunc in viltoarea viitorului rece
ura m-anneaca, minciuna ma frige
in sufletul gol e iarna si ninge

in sufletul gol apune lumina
incet printre vene se scurge straina
otrava salbatica ce-a fost cindva singe
rapusa de chinuri faptura imi plinge

rapusa de noapte faptura tresalta
se-mpute incet in a pacatului balta
in lumea-n kare-i stapina curvia
cu crucea pe spate paltesc datoria

[tudos]

Reflectii


In lumea asta strîmba
Doar moartea mai e blănda
Doar moartea mai e dreaptă
In cioburi de oglinda
O vad cu chipul palid
Cu adevar pe buze
Prin suflete confuze
Prin ale fricii valuri
Uitate idealuri

In lumea asta oarba
Doar moartea mai zăreşte
Cum ura-n oameni creste
Cind viata sta in iarba
Calcata in picioare
Scuiupata, spintecata
De alte vieti uitata
Uimita de prostie
Moartea-in agonie

In lumea asta moarta
Doar moartea mai e vie
Trecind pe strazi,pustie
De azi este somera
Se-ncheie o cariera
Caci viata ce-i facuta
Ca alte vieti s-aduca
Isi uita importantul rol
Nascind acuma numai gol


HOMO SAPIENS ÎNCOTRO???

[vampirikboy]

intimplare

din intimplare te-am vazut
am zis.. ce ar fi
daca ti-as scri un mesaj perdut
si noi ne vom iubi

asa si a fost
dar se vede k far de nici un rost
pt ca tu numai esti in viata mea
credeam k tu esti unica mea stea

nu zik a fost minunat
dar am facut un mare pacat
pt asta am regretat
dar tu te-ai bucurat

intr-adevar credeam in soarta
dar ea nu era vie, ci moarta
dragostea mea decadea
si stiam k nu te voi mai vedea

acum, stau sh ma ghindesc
stiu pt ce traiesc
dar asa nu voi mai iubi
shi fericit din cauza ta nu voi mai fi

dar orikum nu eu te iubesc
speranta moare ultima
si sper sa te mai intilnesc
dar nu se sterge patima

[dardala]

Aici...îngerii cântă pe norii pufoşi,
Şi sprinteni aleargă, şi sunt bucuroşi,
Noi...ca prima dată ne ţinem de mână
În lumea de vise, în lumea cu tine...

Aici...stelele admiră zâmbetul tău
Şi-ameţite coboară şi urcă mereu,
Tu...mă priveşti cu ochi drăgălaşi
Şi iar fără vorbă şi aer mă laşi...

Aici...se răsună prin norii răzleţi
Cântul tău dulce, cu care mă-mbeţi,
Eu...privindu-te iar, la fel mă uimesc
Şi-ţi cer un sărut, dar.......mă trezesc...

:)

[fight3r]

dedicata iubitei

Povestea lui si a ei

in lumea neagra, plictisita,
pictata de un singuratic
inima i-a fost lipsita
de-un dulce sentiment romantic

cu sufletul pribeag si jalnic
fara culori si bucurie
pustiu in locu-i cel mai tainic
el nu stia ce e iubire

el se simtea ca jumatatea
ca mindra luna fara soare
ca steaua palida, uitata,
ca un tablou fara culoare

satul de-amarul vietii sale
lihnit de zbucium, de esec
el vru in viata o schimbare -
caci viata-i scurta, anii trec...

el se porni-n strainatate
sa treaca lumea-n lung si-n lat
ca sa-si gaseasc-o jumatate
sa-i fie soata, in palat.

se 'ntimpla odata in mileniu
la o raspintie de veacuri
s-apar'un inger - dulce geniu,
cu ochii verzi, si par din aur

un inger alb, cu voce blinda
cu chip de sfint sau poate zeu
pe linga ea, sufletu-ti cinta
si-ti bate inima cu greu.

e floare gingasa, frumoasa
cu buze dulci si zvapaiate
e toata firava, duioasa
pe fata ei - seninatate

vazind-o, el, din departare,
indata pasul si-l grabi
venind - simti o usurare
cu mare tremur, ii vorbi:

"craiasa gingasa, curata
din departare vin acum
am mers prin lumea zbuciumata
de sapte ani tot sunt in drum"

apoi, cu vocea tremurinda,
cu suflu greu, se potoli,
vorbise inimii frumoasei
la urechiusa ii sopti:

"te-am cautat prin toata lumea
nu mai credeam ca te gasesc
imi arde sufletul, ma doare,
sa stii eu... tare te iubesc."

...

[corneli4ik]

Tu si eu

Iar atunci când noaptea vine
Printre norii de mătase
Eu te simt, tu vii la mine
Eu te simt, tu eşti frumoasă.

Iar atunci când vine ziua
Cu-a ei raze luminoase,
Tu mă laşi făr’ de speranţă,
Eu...te aştept cu drag de viaţă

Să-mi apari din nou în noapte
Ca o tainică ivire,
Să-mi apari ca o minune,
Făt-Frumos din omenire.

Tu mă faci să zbor ca gândul
Prin a vieţii valuri, valuri,
Tu îmi spui că numai vântul
Ţi-ar distruge idealuri,

Ţi-ar fura acea ivire
Scumpă, dragă, iubitoare
Şi-ai rămâne făr’ de sprijin
Singur, jalnic, inconfundabil.

Nu te las! Mi-i imposibil
Tu eşti cel ce mă mai ţine
În a nostra existenţă,
Plină de o nebunie

În final suntem asemeni…
Două inimi singurele
Ce aşteaptă o ivire
Să ne-aducă mângâiere.

[dardala]

Hm... totuşi ai revenit :)
Poezia rupe, ţi-am mai spus-o ;) mai ales sfârşitu, ultima strofă tare faină, bravo, mai scrie că se primeşte frumos di tot

[tudos]

Optimism

Motto:
”De ce nu pot sa am ochi tineri si cuminti
Ori lumea e nebuna ori eu imi ies din minti”

Imi place primăvara cînd vîntu-adie în plete
Şi razele de soare incearca sa ma-mbete
Si de o fi pe lume in vis măreţ si falnic
Departe e de mine, de sufletul meu jalnic

Imi place vara verde ce-aduce ploi pe vene
Si zbuciuma de seva copaci si buruiene
Si steaua straluceste, si luna tace moarta
Departe sunt de mine, de-a mea timpita soarta

Ador toamna bogata ce naste-un galben-roş
Preface huma-n boabe si puiul in cocoş
Isi mătura lin frunza uscată, marunţită
Departe e de mine, de soarta mea timpita

Imi place iarna alba cu geruri si troiene
Cind focul arde-n vatra si Ene-i pe la gene
Si cucul nu cuvinta, si scirţie fereastra
Dar eu inchis in mine departe sunt de asta

Eu m-am inchis in sine si caut Dumnezeuri
Pe lespezi duri de ura, prin noapte si pîrăuri
Dar Domnul tace molcom, dormind in raiul veşnic
In mutul intuneric m-aprind si ard ca şfesnic

Am ars, mai ard, nici nu ştiu, doar că durerea-i mare
Si tot ce vreau acuma sa lepad reci hotare
Dar uite ca-l meu sfeşnic risipă-ncet negreaţa
Si dup-o vesnicie de noapte grea, mareaţă
Rasare-ncet un soare, cu el şi-o dimineaţă