Gasiti la http://www.romanianvoice.com/poezii/index.html
Anonymous
12-29-2001, 02:32 AM
wow,thanks!
bobo cool
01-11-2002, 03:01 PM
uite o poezie proasta dar kare are un simbure de adevar:
Sa nu aratzi ce simtzi,
Sa nu zici ce gandeshti,
Chiar de ar fi fireshti.
Mai bine mintzi!
Caci, cui aratzi ca-tzi place
De el shi-a lui persoana,
Te va tzine-n goana,
Shi n-o sa mai ai pace.
Nici pace sufleteasca
Caci nu shtii ce gandeshte,
Ce sentiment nutreshte.
Ba...poate chiar sa te urasca...
Nu plange pe nimeni
Nu-tzi pierde nici mandria!
Pastreaza-tzi energia...
Pentru semeni.
De ai secrete ..taci!
Asculta ce vor totzi.
Zi-le ce vor s-auda..
Dar...tot cum vrei tu faci!!!
sa pastram secretul,
ramane intre noi
tot ce-am discutat
vreodata amandoi.
tu nu spui la nimeni,
eu nici atat,
iar secretul’-l-ascundem
in medalionul de la gat.
oamenii sunt rai,
timpurile mai rau
dar e-n siguranta
secretul meu si-al tau.
Ionel ionut
bobo cool
01-11-2002, 03:02 PM
am trecut la top secret
tot ce am visat azi noapte,
in ce fel si in ce chip,
iar daca ti-am spus ceva
despre visul ce-am visat,
sa stii ca doar am mintit.
nici nu voi pune in cuvinte
in ce fel si in ce chip
te-am visat peste noapte,
dar daca iti imaginezi,
orice ti-ai imagina
iti spun c-asa au fost toate.
Tot el
coolgreetings
01-16-2002, 09:39 PM
Asemeni ramului ce tine
Lumina fructului in pom,
Cuvintu-i osul sfint pe care
Traieste sufletul in om.
In grai istoria incape,
Ne-arata-asa precum suntem:
Cu tot cu dusmani cu prieteni
Cu ce-am avut, cu ce avem.
Citi au trecut straini pe-aicea
In veacuri ce au asfintit,
Ei n-au ochit numai paminturi-
Si-n graiul nostru au ochit.
De-aceea-n veacuri zbuciumate
(Destinul nu ne-a rasfatat)
Stramosii, aparindu-si glia,
Si graiul si l-au aparat.
Au poti sa-ti uiti pe-o clipa graiul,
Au poti sa-l treci la amintiri?
Fara de grai-ca fara casa:
Cum sa traiesti? Cum sa respiri?
Sa-ti fie atit de drag cuvintul,
Incit atunci cind il rostesti,
Sa crezi ca insusi Eminescu
Asculta ce si cum vorbesti...
(Vasile Romaniuc)
_________________
Yo... la patani si la fetite!!!
<font size=-1>[ Acest mesaj a fost editat de: coolgreetings pe 16-01-2002 20:39 ]</font>
Strigoiu
01-23-2002, 02:05 PM
Tirziu......
O frunza se roteste-ncet si cade
Pe corpu-mi viu
Te caut nemilos cu ochii
Ca unul cumsecade
Prin bratele de vint
Astep sa-mi cada stropii pe pleoape
Ca sa te sterg din gind
Sunt ud, si ploaia-ncet se scurge
Prin mine spre mormint
Tirziu......
bobo cool
04-11-2002, 06:04 PM
La usa-mi bate D-zeu
Si poarta masca de Satana-
Il am pe lista invitat
La bal mascat.
Incepe dansul-
E un vals nebun-
Dansez cu Mintea
Si cu Inima,
Si nu stiu cine-i masca mea...
Tavan?Podea?
Cine are masca?
Cine-i gol?
Cine se joaca c-un pistol?
Ruleta ruseasca?...
Sa grabeasca...
Sa-mi faca loc la masa...
Sunt o curva grasa-
Asta-i masca mea.
i0dus
04-15-2002, 09:19 PM
Eu plec usor din lume spre tot ce stiu mai bun
Si vin incet spre tine caci nu mai esti de-acum
Cuprind cu mintea-mi simpla, orice nimic din jur
Si zugravesc tacerea in sur, in sur, in sur.
Astept sa treaca timpul ce nu va mai veni
Urasc aceasta clipa ce nu se va sfirsi
Te uit incet dar sigur, si-ti spun ca voi trai
Sunt vesnic, sunt un nimeni, tu nu ma urmari.
Pot face lucruri multe .. si bune, uneori
Pot sa te-aduc la viata, sau sa te fac sa zbori
E-o chestie de intim, o chestie de dor
Doresc sa fiu cu tine dar ei asa nu vor.
animaluts
04-15-2002, 09:25 PM
Dimineata-mi stric&#1075; somnul,
Visurile mi-le prad&#1075;.
Ca s&#1075;-mi lase viata fad&#1075;,
Ornicul &#1086;mi bate gongul
Si mi-aduce aminte c-ai plecat.
Toate-mi par &#1086;n jur str&#1075;ine,
Lumea-i rece f&#1075;r&#1075; tine
Amintiri de-un g&#1074;nd atinse,
Imi trezesc dureri aprinse
Si mi-aduc aminte c-ai plecat,
Si mi-aduc aminte c-ai plecat.
Te &#1086;ntreb pe tine soare:
"Drogostea murit-a oare?"
Te &#1086;ntreb pe tine soare:
"Drogostea murit-a oare?"
Impreuna ne-ntelegem,
Ne uneste aceiasi soart&#1075;.
O stric&#1075;m si iar o dregem,
Mai din joac&#1075;, mai din ceart&#1075;
Dar mi-aduc aminte c-ai plecat,
Si mi-aduc aminte c-ai plecat.
Te &#1086;ntreb pe tine soare:
"M&#1075; vezi tu pe mine oare?"
Te &#1086;ntreb pe tine soare:
"M&#1075; vezi tu pe mine oare?"
i0dus
04-15-2002, 09:29 PM
mai pune-o odata..dar cu caractere engleze :lol:
i0dus
04-15-2002, 09:31 PM
si apropo inca una:
Ninge!
Zapada-mi cade-n cap
Si-mi scoate ochii.
Fulgii
In apa se prefac
Si intra-n mine stropii
Ca niste viermi,
Ei se lipesc de mine
Si ma maninca
Sa fi fost alte vremi...
Sa fi fost mort...
Dar viu sunt inca!
Iar tu de la fereastra
Ma privesti si-mi spui:
-Priveste iarna cea maiastra!
As vrea un fulg sa-mi darui....
Eu prind usor
Un fulg din zbor
Sa ti-l aduc in dar.
Dar fulgul nui...
E apa si inzadar
Ma chinui
Sadegh
04-16-2002, 01:11 AM
.. si in zadar te chinui.
e inflatie de poeti in tzara asta. :sniper:
i0dus
04-16-2002, 09:49 AM
adica?
Sartoris
04-16-2002, 10:48 PM
eu tot am citit o multime de poezii pe internet......
sunt foarte multe,dar si multe sunt.....parca lipsite de sens,sunt plagieri,cred.
bobo cool
04-19-2002, 07:02 PM
de asta ji exista POEZIE si poezie, POETI si poeti.
alex aka
04-30-2002, 03:11 AM
Mi-e dor acum de locuri unde umblam copil
Hoinar si fara griji si nu mai 'nalt de-o schioapa
Si-o lacrima-mi se naste si-aluneca fragil
Si...oh, ma rog poemul
Acesta sa iti placa
Mi-e dor de cand ieseam la coasa dimineata
Mi-e dor de cand ieseam cu tata-n camp la sapa
Mi-e dor de cand bunicii erau inca-n viata
Si cat as vrea de-aceea
Poemul meu sa-ti placa
De ierni adevarate mi-e dor cand stam in casa
Si ne-adunam la soba si vorbele de claca
Cu paine si cu branza si-o ceapa doar la masa...
Si, oh, cat as mai vrea
Acest poem sa-ti placa
Mi-e dor de oameni simplii care stiau sa planga
Stiau si cand sa rada, stiau si cand sa taca
Mi-e dor de toti cei care am stat vreodata langa
Si ce n-as da acuma
Poemul meu sa-ti placa
Mi-e dor de alte timpuri, mi-e dor de alte vremuri
Cand ma hraneam cu soare si ma-mbatam cu apa
Lumea-mi parea mai buna, cu rost si cu temeiuri
Iar un poem ca asta
Ar trebui sa-ti placa
Dorian Duma
cerepaha
05-07-2002, 11:45 AM
"Visul
Ti-am visat privirea ingereasca
Spre a mea faptura indreptata,
Plina de dorinta cea fireasca,
De indeplinirea cautata.
Ti-am visat vinjosul brat
De gitul meu incolacit,
Si buza ce-mi saruta cu sat
Obrazul impietrit.
Ti-am visat trupul divin
Cu trupul meu intrepatruns
O placere presarata cu pelin ,
Un amor ce pleaca spre apus.
A mai trecut o noapte
Si visul meu s-a terminat
In vazduh rasuna goale soapte
Un vis la moarte condamnat.
Acum iti vad privirea ingereasca,
Dar nu mai e spre mine indreptata.
Tot cauti indeplinirea cea fireasca,
Tot stau in atmosfera deprimanta.
animaluts
05-08-2002, 04:08 PM
Am nevoie de poesia : Spovedanie , De Mihai Eminescu
animaluts
06-06-2002, 08:05 AM
Oameni buni , ma puteti ajuta ?
alex aka
06-06-2002, 03:05 PM
nu stiu mai sa vad ce gasesc si poate te pot ajuta intr-un fel si numai moral fie! :)
Alexandru
03-07-2003, 10:40 AM
In limba ta (Grigore Vieru)
În aceeași limbă
Toată lumea plânge,
În aceeași limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poți s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ți-e dor de mama,
Și vinul e mai vin,
Și prânzul e mai prânz.
Și doar în limba ta
Poți râde singur,
Și doar în limba ta
Te poți opri din plâns.
Iar când nu poți
Nici plânge și nici râde,
Când nu poți mângâia
Și nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în față,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
Alexandru
03-07-2003, 11:36 AM
Fat Frumos (Adrian Paunescu)
Oameni, oameni, fratii mei,
Disperatii, fericitii,
V-ati spalat de superstitii,
De demoni si dumnezei.
Insa nu-i destul folos
Daca peste tot ce este
V-ati spalat si de poveste,
Si-ati pierdut pe Fat-Frumos.
Vin la voi acum plângând,
Gura-mi sângera ca rana,
Unde este Cosânzeana,
In ce bolti, pe ce pamânt?
Ma ridic plângând de jos,
Ca la un pierdut examen,
Unde va e basmul, oameni,
Ce-ati facut cu Fat-Frumos?
Fat-Frumos n-a existat,
N-a stat nimanui în cale,
Era numai visul moale
Al vreunui trist baiat.
Mai visati de vreti sa fiti
Fericiti cu capu-n perna
Feriti epoca moderna
De rigizi si scofâlciti.
Din prea mult entuziasm
Sa nu spargeti Voronetul,
Dati-i voi mai mare pretul,
Oameni, mai râvniti la basm.
Voi, care aveti copii,
Nu-i lasati sub gând satanic,
Sa respire sterp, mecanic,
Ca si când nici nu ar fi.
Doborâti himera jos,
Oameni, reveniti în lume,
Pe umana noastra culme
Regasiti pe Fat-Frumos.
Fat-Frumos si toti ai lui,
Fiindca unde nu-i poveste
Lume nu-i si om nu este
Si, de fapt, nimica nu-i.
El venea la noi pe jos
Si ni l-au rapit piratii,
Vamesi vigilenti, redati-i
Actele lui Fat-Frumos.
Dati-i viata înapoi,
Ochii mari, miscarea buzii,
Fat-Frumosul din iluzii
Si frumos numai prin voi.
Alexandru
03-09-2003, 11:32 PM
Axa (Dumitru Matcovschi)
Un pic de bunătate oameni buni!
Un picușor-ușor-ușor de bunătate:
e Bunătatea
a
x
a
astei lumi
coborâtoare din imensitate.
Un pic de bunătate oameni buni!
Alexandru
03-09-2003, 11:38 PM
Va fi ca mâine (Dumitru Matcovschi)
Va fi cândva, va fi odată,
neapărat va fi ca mâine:
vom apărea la judecata
mult pătimitelor țărâne.
În haine noi, dar nu de gală,
cu păru-abia cărunt la tâmplă,
învinși de nu știu care boală,
precum adesea se întîmplă.
Vom apărea la judecata
cea care nu încalcă lege
și, mici, vom aștepta răsplata,
pentru păcate se-nțelege.
Judecători vor fi străbunii
ce-au stat de veghe la hotare
pe timpurile Semilunei,
pe vremea hoardelor barbare;
străbunii, poate și părinții,
bătrâni de tot, pășind agale,
puțini la trup, uscați ca sfinții
ce luminează catedrale.
Va fi cândva, va fi oriunde,
neapărat va fi, de aceea
hai să vedem ce vom răspunde,
noi am trădat sau nu ideea?
noi am furat sau nu poporul?
Noi ne-am vândut sau nu credința?
Noi am știut ce-nseamnă dorul?
Ce rost mai are pocăința?
Ce rost mai are-ngenuncherea
în fața sfintelor altare,
când nu ne-a încercat durerea
cu lacrimile ei amare?
Ce rost mai are rugăciunea
de dimineață și de seară,
când altădat-am râs de lumea
cea simplă, cea rudimentară?!
Din ale noastre mari păcate
vom face-o sarcină pe care
prin secole vom duce-o-n spate
cerșind un pic de îndurare...
Și dacă zeii buni cu toții,
ne vor ierta, cum iartă zeii,
n-au să ne ierte strănepoții,
învingătorii și plebeii.
Va fi cândva, va fi ca mâine!
Alexandru
03-09-2003, 11:43 PM
Decebal cătră popor (George Coșbuc)
Viața asta-i bun pierdut
Când n-o trăiești cum ai fi vrut!
Și-acum ar vrea un neam călău
S-arunce jug în gâtul tău:
E rău destul că ne-am născut,
Mai vrem și-al doilea rău?
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moș îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănțuit.
Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta și-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orișicare laș fugar!
Murmurul, azi și orișicând,
E plânset în zadar!
Iar a tăcea și lașii știu!
Toți morții tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd și cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit și-un chiu
Din ceruri până-n iad!
De-ar curge sângele pârău,
Nebiruit e brațul tău
Când morții-n față nu tresari!
Și însuți ție-un zeu îți pari
Când râzi de ce se tem mai rău
Dușmanii tăi cei tari.
Ei sunt romani! Și ce mai sânt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Și nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!
Și-acum, bărbați, un fier și-un scut!
E rău destul că ne-am născut:
Dar cui i-e frică de război
E liber de-a pleca napoi,
Iar cine-i vânzător vândut
Să iasă dintre noi!
Eu nu mai am nimic de spus!
Voi brațele jurând le-ați pus
Pe scut! Puterea este-n voi
Și-n zei! Dar vă gândiți, eroi,
Că zeii sunt departe, sus,
Dușmanii lângă noi!
Alexandru
03-09-2003, 11:46 PM
Sângele (Octavian Goga)
Tu, răzvrătit potop de sânge,
Ce-mi fulgeri tulbure prin vine,
Și-n flacăra-ți ce nu se stinge
Ești pururea stăpân pe mine;
Tu, blestem fără dezlegare,
Porunca din uitate vremuri,
În goana mea fără-ncetare
Cu taina ta tu mă cutremuri..
Ce vifore înfricoșate,
Ce patimi fără de măsură,
Și din vechime ce păcate
Închizi în orice picătură?
Din care strigăt de chemare,
Din ce fior aprins de luptă,
Din ce adâncuri îmi tresare
Zvâcnirea ta neîntreruptă?
Pesemne veacuri își topiră
Al urii uragan de lavă,
Și-n stropii tăi îmi plămădiră
O veche, trainică otravă...
Ori, poate, lacrima ce-o zvântă
De mult o biată casă mută,
Ți-a dat drept moștenire sfântă
Durerea ei nepricepută...
De-aceea fără de repaos
Îți port cântările pribege,
Și sufletu-mi pierdut în haos
Același vaier înțelege.
Tu, veșnic însetat și dornic,
Îmi ceri aceeași sărbătoare,
Eu, ucenic al tău statornic,
Eu strig în lume ce te doare...
Azi călător fără de țară,
Visând o nouă dimineață,
Ca un drumeț într-o Sahară
Ascult eterna ta povață...
Povara zbuciumelor grele,
Ce mă apasă azi în cale,
Nu-i valul gândurilor mele,
E legea drumurilor tale...
Alexandru
03-13-2003, 02:24 PM
Măgarul și privighetoarea (Alecu Donici)
Măgarul au văzut pe o privighetoare.
- Prieteno, i-au zis, mă rog să mă asculți:
Eu tot am auzit o vorbă de la mulți,
Că tu întru cântări ești meșteriță mare,
Și iată, acum vreu
De iscusința ta să judec singur eu.
Iar buna păsăruică, pornită spre cântare,
Când liniștit, abia
În sine ciripea,
Când tare șuiera,
Când glasu-i tremura,
Apoi, prin dulcea ei strigare,
Întru a dragostei cei gingașe plecare
Pe amorașul său chema,
Și rediul desfătat, cântarea-i răsuna;
Iar lumea ascultând
Tăcea și se mira.
Măgarul însă de pământ
S-au rezemat cu fruntea,
Și au răcnit așa: Tu versuri ai plăcute,
Dar când ai asculta
Cucoșul de la noi, mai bine ai cânta.
Acestea auzind în suflet s-au jignit
Acea privighetoare
Și de atunci au contenit
Pentru măgari a sa cântare.
Dumnezeu să ne ferească
De judecata măgărească.
Alexandru
03-18-2003, 10:34 AM
Ceahlaul (Octavian Goga)
Va fi-ntr-o zi de primăvară
Cu molcom zvon în zări albastre,
Când poate nimeni n-a mai plânge
Fărâmițarea țării noastre.
În negură de ani de zile
Se va fi scufundat Calvarul
Și doar bătrânii de-or mai spune
Pe unde-a fost de mult hotarul...
Atunci se va urni deodată
Într-un cutremur toată firea
Și-un chiot surd din depărtare
Va despica nemărginirea...
De peste granița cea nouă,
Ca o sălbatică urgie,
Strigând spre țarina Moldovei,
Un munte s-a pornit să vie...
Și va să-nsemne cronicarul
Atunci o zi vijelioasă,
Ceahlăul n-a rămas la dușmani,
Ceahlăul s-a întors acasă.
Alexandru
03-18-2003, 10:38 AM
Risc (Dumitru Matcovschi)
Scriu cu viața toată viața,
scriu cu bună dimineața
și mai scriu cu bună seara,
și mai scriu cu mărgioara.
Scriu când ninge și când plouă,
scriu cu picurul de rouă,
scriu cu spicul de secară,
scriu cu-n colțișor de stea polară.
Scriu de zor, dar nu cu zorul,
scriu cu dorul, cu tot dorul,
scriu cum pot, cum știu, mai scriu,
vreau să fiu.
Scriu când sufletul mă doare
cu iubirea mea cea mare;
scriu când norii se îndeasă
cu iubirea mea frumoasă.
Scriu când firea, toată, se frământă,
scriu și cu iubirea mea cea sfântă.
Scriu cu-amarul, cu pelinul,
unii când î-și beau destinul.
Scriu încet, nu scriu cu grabă,
scriu când unii pe din dos
îmi sapă groapă.
Scriu, sălbaticele patimi când mă rod.
Scriu când unii, tot nebunii, oase rod.
Cu izvorul scriu, cu cel din luncă.
Scurtă viața, tare scurtă, arta lungă.
Scriu cînd floarea, trandafirul, se desface.
Scriu când mutul, slutul, tacu tace.
Scriu când jalea nemiloasă, mă doboară,
scriu cu lacrima, cu-aceeași lacrimă, amară.
Scriu și scriu, și scriu ca un proclet.
Cred, eu cred în tot ce scriu, mai cred.
Muntele mă-ndeamnă, vârful, piscul.
Lupt când scriu. Cu mine și cu riscul.
Și mă bucur omenește, și mi-i teamă,
dar din teamă și din vamă
nu fac dramă.
Voi cădea. Și alții au cazut.
Mare pagubă - un biet necunoscut!
Toate sunt pe astă lume trecătoare:
clipă viața, trece ca o floare.
Ce ramâne după mine, după tine?
Risc, eu risc, să nu-mi fie rușine:
orice floare, chiar și trecătoare,
de când lumea e un scut de apărare.
Alexandru
03-18-2003, 11:08 AM
Glossa (Mihai Eminescu)
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?...
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul și pe patru,
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.
Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.
Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.
Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș:
Ce e val, ca valul trece.
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.
Alexandru
03-21-2003, 05:54 PM
Iubire (Alexandru Vlahuta)
Iubire, sete de viață,
Tu ești puterea creatoare,
Sub care inimile noastre
Renasc ca florile în soare,
Și, îmbătate de-al tău farmec,
Ce peste lume se așterne,
În tremurarea lor de-o clipă
Visează fericiri eterne.
Din haos și din întuneric
Te-ai smuls, fecundă și senină:
Al tău surâs de alma parens
Fu prima rază de lumină.
Și, de căldura ta, planeții
Treptat se dezmorțesc, învie...
Pe toți ca într-o mreajă-i leagă
Universala simpatie.
Tu faci să circule în lume
Puterea ta de zămislire.
Și miliardele de forme
De-a lungul vremii să se-nșire.
Viețile, ascunse-n germeni,
Din somn - cât le atingi - tresar,
Și toate-n raza ta învie,
Și toate mai frumoase par.
Prin tine, valuri de vibrații,
Din depărtatele planete,
Trezesc în sufletele noastre
Dureri și bucurii secrete;
Ș-acele nostalgii ce-adesea
Ne vin fără să știm de unde,
Or fi ecouri ostenite,
Chemări din regiuni profunde.
E greu să-mi deslușesc ce cuget...
Dar tu-mi evoci o lume-ntreagă,
De care nu știu ce putere,
Ce doruri mistice mă leagă.
Mă simt mai bun, mai cald, mai vesel.
Viața toată mi s-arată
Frumoasă, și într-o lumină
Cum n-am văzut-o niciodată!
Căci azi iubesc; din nou îmi pare
Că e întâia mea iubire.
Natura-mbracă pentru mine
Podoabe, ca să mă inspire:
Copacii înfloresc, în aer
Plutesc miresme-mbătătoare,
Același dor, același suflet
Palpită-n fiecare floare.
Iubesc, și-n clipa asta toate
Câte răsar în primăvară
Sunt propriile mele visuri,
Aievea întrupate-afară.
Atins de farmecul vieții,
Mă simt o forță-n univers,
Și glasul meu devine cântec,
Gândirea mea devine vers.
Alexandru
03-24-2003, 03:14 PM
Hora unirei (Vasile Alecsandri)
Hai sa dam mina cu mina
Cei cu inima romana,
Sa-nvirtim hora fratiei
Pe pamintul Romaniei!
Iarba rea din holde peara!
Peara dusmania-n tara!
Intre noi sa nu mai fie
Decit flori si omenie!
Mai muntene, mai vecine,
Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi si la durere.
Unde-s doi puterea creste!
Si dusmanul nu sporeste!
Amindoi suntem de-o mama,
de-o faptura si de-o sama,
Ca doi brazi intr-o tulpina,
Ca doi ochi intr-o lumina.
Amindoi avem un nume,
Amindoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
In noi doi un suflet bate!
Vin' la Milcov cu grabire
Sa-l secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastra vechi hotare.
Si sa vada sfintul soare
Intr-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe cimpia romaneasca
Alexandru
03-24-2003, 03:20 PM
Testament (Tudor Arghezi)
Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decit un nume adunat pe o carte,
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci
Suite de batranii mei pe brinci
Si care, tinar, sa le urci te-asteapta
Cartea mea-i, fiule, o treapta.
Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai.
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.
Ca sa schimbam, acum, intaia oara
Sapa-n condei si brazda-n calimara
Batranii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani
Le-am prefecut in versuri si-n icoane,
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat in miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cind sa-mbie, cind sa-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am facut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazand in piscul datoriei tale.
Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap Injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
lesita la lumina din padure
Si dand in varf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii intregi.
Intinsa lenesa pe canapea,
Domnita sufera in cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei.
Alexandru
03-24-2003, 06:24 PM
Fără țară (Octavian Goga)
Eu sunt un om fără de țară,
Un strop de foc purtat de vânt,
Un rob răzleț scăpat din fiară,
Cel mai sărac de pe pământ.
Eu sunt un mag de legea nouă,
Un biet nebun, orbit de-o stea,
Ce-am rătăcit să v-aduc vouă
Poveștile din țara mea.
Eu sunt o lacrimă târzie
Din plânsul unei mii de ani,
Sunt visul care reînvie
La vetrele celor orfani.
Sunt o mustrare călătoare
De pe tărâmuri fără glas,
Și dintr-o lume care moare
Sunt strigătul ce-a mai rămas.
Eu sunt oftatul care plânge
Acolo-n satul meu din deal,
Sunt țipătul muiat în sânge
Al văduvelor din Ardeal.
Sunt solul dragostei și-al urii,
Un visător de biruinți,
Ce port blesteme-n cerul gurii,
Drept moștenire din părinți.
Eu m-am desprins dintre morminte,
Din cripte umede și reci,
De unde-aducerile-aminte
Țin straje unui gând de veci.
Și cu fiorul care poartă
Pe cei încrezători în frați,
V-am plâns la fiecare poartă
Durerea morților uitați.
Azi simt cum noaptea se coboară
Pe dimineața mea de ieri,
Cum cântul meu se înfășoară
În giulgiul veșnicei tăceri...
Și printre voi îmi duc povara
Stropit de râs și de noroi,
Căci vai de cine-și pierde țara
Ca să și-o ceară de la voi...
Alexandru
03-24-2003, 06:30 PM
Dator (Dumitru Matcovschi)
Dator o viață sau mai mult
Să crezi în om și mai ales
Să crezi în tot ce-i adevăr
Și-n tot ce are-un înțeles.
Drum către inimă venit
Poate de sus, poate de jos,
Cu nesfîrșite-alunecări
În nesfîrșit prăpăstios;
N-au rost părerile de rău,
Nici jurămîntul n-are rost,
Cînd ai vîndut, cînd ai trădat
Și-ai fost acel care ai fost.
Îngenunchiat în fața cui ?
Dar e frumos a-ngenunchia?
În fața negrei forțe - nu,
În fața spiritului - da.
Sfînt adevărul orișicînd,
Necunoscut sau cunoscut,
Și niciodată-ncătușat,
Și niciodată absolut.
În timp, în epocă, în sens,
În zbor, în dor, în omenesc,
Neauzit, pe axa lui
Se-nvîrte globul pămîntesc.
Alexandru
03-24-2003, 06:38 PM
Invins (Dumitru Matcovschi)
Crinceneste inima,
parca n-ar mai fi a mea.
Stau pe margine de hau:
ziua rau si noaptea rau.
Nu mi-i dor ( dar nu mi-i dor )
de nimic.
Nici chiar sa mor
nu mai vreau.
Am fost invins.
Rugul stins in vatra, stins.
Cu-ntunericul deprins,
Numar toamne,
numar ani -
N-am prieteni.
Am dusmani.
Alexandru
03-24-2003, 06:43 PM
Sărut, femeie, mâna ta (Dumitru Matcovschi)
Sărut, femeie, mâna ta
întotdeauna muncitoare,
atât de mică și de floare...
Sărut, femeie, mâna ta.
Ca o aripă ce-a zburat
și-a obosit neobosită,
să odihnească liniștită,
ca o aripă ce-a zburat.
Copii dorm în cuibul lor,
nevinovat li-i somnul, mamă;
tot fără griji și fără teamă,
copiii dorm în cuibul lor.
Și-alături mâna ta, aici,
la căpătâi, ca o lumină;
alinătoare și blajină,
alături mâna ta, aici.
pământu-n ea a încăput,
cu măr domnesc și lună nouă,
cu strugur copt scăldat în rouă,
pământu-n ea a încăput.
Cuminte ramură de dor,
când miezul nopții ora bate,
se-adună din eternitate,
cuminte ramură de dor.
Și plouă stele fulgerat
în casa noastră și-n cuvinte.
Cuvintele sunt toate sfinte!
Și plouă stele fulgerat...
Și cântă dincolo de geam
bătrânul greier la vioară...
Din taină greierul coboară
și cântă dincolo de geam.
Sărut, femeie, ochii tăi
de lacrimă și de scânteie,
de împărată și de zeie,
sărut, femeie, ochii tăi.
Sărut, cuminte, vorba ta
cu limpezime de izvoare,
cu vraja Soarelui-răsare,
sărut, cuminte, vorba ta.
Sărut și părul tău frumos,
îmbătător ca o secară
când o-nfioară vânt de seară,
sărut și părul tău frumos.
Și cad, iubito, în geninchi
și îți sărut piciorul care
de rădăcină e și doare,
și cad, iubito, în genunchi...
Sfântă mi-i casa cu pragul ei tare de piatră,
sfântă mi-i casa cu focul ei veșnic din vatră,
sfântă mi-i casa din leagăn de dor ce coboară,
sfântă mi-i casa ce crește fecior și fecioară.
Alexandru
03-25-2003, 02:31 PM
Intoarcere la braza (Tudor Arghezi)
Pamant al tarii mele si al meu,
Nu mai uitat? E pasul meu. Sunt eu,
Cea mai nevrednica odrasla de plugar.
Primeste-ma, preabunule, in brate, la hotar.
Am hoinarit, pana la marea mare,
Peste mai multe randuri de hotare,
Cu fluierul, cu cainele-asmutitul,
In brau si cu tovarasul cutitul.
Ca-m invatat din vreme, de la tata,
Sa-l sufar fara teaca si de lupta gata.
Am tras si eu in tine o brazda, nu degeaba.
Ma asuprea nevoia, ma-nghesuise graba.
Am pus altoaie-n spin si maracine.
Primeste-ma, Pamantule, cu bine.
Fusei un pom hoinar in lumea toata,
Cu poamele mai rumene cateodata,
Simtindu-le din ramuri cum se coc
Si-ntinerit, dar trist de-atat noroc.
Mai ridicat cu poamele-n lumina,
Copacul ma durea din radacina,
Caci scanteiat de stelele streine,
Pamantule de-acasa, ea ramasese-n tine.
Alexandru
03-25-2003, 02:48 PM
Albatrosul ucis (Nicolae Labis)
Când dintre pomi spre mare se răsucise vântul
Și-n catifeaua umbrei nisipul amorțea,
L-a scos un val afară cu grijă așezându-l
Pe-un cimitir de scoici ce strălucea.
La marginea vieții clocotitoare-a mării
Stă nefiresc de țeapăn, trufaș, însă răpus.
Privește încă parcă talazurile zării
Cu gâtul galeș îndoit în sus,
Murdare și sărate-s aripile-i deschise,
Furtuna ce-l izbise îi cântă-un surd prohod,
Lucesc multicolore în juru-i scoici ucise
Al căror miez căldurile îl rod.
De valurile aruncate pe țărmul sec și tare
Muriră fără luptă sclipind acum bogat.
Le tulbură lumina lor albă, orbitoare,
Aripa lui cu mâl întunecat.
Deasupra țipă-n aer dansând în salturi bruște,
Sfidând nemărginirea, un tânăr pescăruș.
Războinicul furtunii zvârlit între moluște
Răsfrânge-n ochiu-i stins un nou urcuș.
Când se-ntețește briza aripa-i se-nfioară
Și, renviat o clipă de-un nevăzut îndemn,
Îți pare că zbura-va din nou, ultima oară,
Spre-un cimitir mai sobru și mai demn.
Fox
03-26-2003, 03:20 PM
Caut poezia "Ruga pentru romanii de pretutindeni" de Florian Saioc
Alexandru
03-28-2003, 04:33 PM
* * * (Dumitru Matcovschi)
Un batran si o batrana,
Trec pe-alee catinel
Ea, cu-n trandafir in mana
Cu o crizantema el.
Parca vin dintr-o balada
Parca vin dintr-un colind -
El, cu parul de zapada
Ea, cu parul de argint.
Iata banca lor cea veche
Care-i stie fericiti,
Iar pe banca, o pereche
Tanara, de-ndragostiti.
Ochii fetei de scanteie,
Si-ai baiatului la fel...
Si trec iarasi pe alee
O bunica si-un bunel.
Doua soarte(?), iata-le
Intr-un dor legate-le,
Doua sfinte lebede
Pe o apa repede.
Alexandru
03-28-2003, 05:08 PM
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii (Lucian Blaga)
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
si nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntalnesc
in calea mea
in flori, in ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugruma taina nepatrunsului ascuns
in adancimi de intuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taina-
si-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micsoreaza, ci tremuratoare
mareste si mai tare taina noptii,
asa inbogatesc si eu intunecata zare
cu largi fiori de sfant mister
si tot ce-i neinteles
se schimba-n neintelesuri si mai mari
sub ochii mei-
caci eu iubesc
si flori si ochi si buze si morminte.
Alexandru
03-28-2003, 05:13 PM
Trei fețe (Lucian Blaga)
Copilul rade:
"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"
Tanarul canta:
"Jocul si-ntelepciunea mea-I iubirea!"
Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
lia
04-10-2003, 10:42 AM
George Toparceanu
IN DRUM
Peste firea muta doarme
Cerul plin de stele.
Patru plopi ascund in umbra
Casa dragei mele.
Dar mi-a fost pesemne calea
D-un dusman ursita:
Am gasit lumina stinsa,
Usa zavorita...
De trei nopti aceeasi cale
Bate calatorul.
Cine n-are dor de vale
Nu-mi cunoaste dorul.
Gaduri triste, mane sara
Vin in ciuda voastra, -
Si de-o fi zavor la usa
Intru pe fereastra!
1910
POETUL
Frumos ca un erou de melodrama,
El se expune-n poze studiate:
Profil...trois-quarts... din fata... de la spate.
Si tuturor surade ca o dama.
Stiu pana si vardistii cum il cheama,
A devenit o personalitate.
Cotidiana lui celebritate
Ca un balon se umfla din reclama.
Si scrie, scrie, si nimic nu sterge
Avand mereu impresia ca "merge"
Si ca-ntr-o zi va cuceri Parnasul
Zadarnic, totdeauna, la intrare
Cu politeta i se taie nasul,
Ca-i creste iar din ce in ce mai mare.
TOAMNA IN PARC
Cad grabite pe aleea
Parcului cu flori albastre
Frunze moarte, vorba ceea,
Ca iluziile noastre.
Prin lumina estompata
De matasa unui nor,
Visatoare trece-o fata
C-un plutonier-major.
Rumen de timiditate
El se uita-n jos posac.
Ea striveste foi uscate
Sub pantofii mici de lac.
Si-ntr-o fina descordanta
Cu privelistea sonora,
Merg asa, cam la distanta,
El major si ea minora.
ACCELERATUL
Peste fagi cu varfuri sure
A cazut amurgul rece.
Inserarea muta trece
Furisata prin padure.
Spre apus abia s-arata
Printre crengi, intunecata,
O vapaie de rubin...
Din frunzisurile grele
De-nnoptare, tot mai vin
Glasuri mici de pasarele...
Reci si palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.
Si deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat si monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revarsate peste maluri...
Creste-n lunca, mai aproape,
Umple vaile vecine
De rasunet mare...
Vine!...
Fulger negru... trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna.
Zguduind pamantul tuna,
Zarile de-abia-i ajung...
Parca zboara,
Parca-noata,
Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata...
A trecut...
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se distrama in tacere...
Scade-n departare...
Piere...
Iar in urmai-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-'Cine-i?... Ce-i?... Ce-a fost pe-aici?...'
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Intr-un varf de fag pitic,
Sta cu penele vulvoi
Si, facand pe suparatul:
-'Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul...'
1926
Si... baladele desigur! :crazy:
Alexandru
04-11-2003, 12:26 PM
De-or trece anii... (Mihai Eminescu)
De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăcé,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un „nu știu cum“ ș-un „nu știu ce“.
M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deși nu e decât femeie,
E totuși altfel, „nu știu cum“.
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăcé:
Dac-al ei glas e armonie,
E și-n tăcere-i „nu știu ce“.
Astfel robit de-aceeași jale
Petrec mereu același drum...
În taina farmecelor sale
E-un „nu știu ce“ ș-un „nu știu cum“.
iris
04-11-2003, 12:30 PM
Ce e cu incertitudinile astea? Ce fel de "nu stiu cum" si "nu-s' ce"! Ce-o vrut sa spuna "nationalistu" ista de Eminescu? Politica partidului trebuie sa fie una fara echivocuri! :)
iris
04-11-2003, 12:46 PM
Ana Blandiana
--------------------------------------------------------------------------------
Lasг-mi, toamnг...
Lasa-mi, toamna, pomii verzi,
Uite, ochii mei ti-i dau.
Ieri spre seara-n vantul galben
Arborii-n genunchi plangeau.
Lasa-mi, toamna, cerul lin,
Fulgera-mi pe frunte mie.
Asta-noapte zarea-n iarba
Incerca sг se sfasie.
Lasa, toamna, -n aer pasari,
Pasii mei alunga-mi-i.
Dimineata bolta scurse
Urlete de ciocarlii.
Lasa-mi, toamna, iarba, lasa-mi
Fructele si lasa
Ursii neadormiti, berzele neduse,
Ora luminoasa.
Lasa-mi, toamna, ziua, nu mai
Plange-n soare fum.
Insereaza-mг pe mine,
Mг-nserez oricum.
iris
04-11-2003, 01:03 PM
Mircea Cгrtгrescu
--------------------------------------------------------------------------------
Stelute оn genele ei
Ningea pe Colentina si erau stelute in genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
si erau stelute, stelute, stelute in genele ei.
Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii mosului, erau...
erau stelute in genele ei.
Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustata mea si pe gagica in rosu de alaturi
tramvaiele aveau stergatoare de parbriz si erau... hai, toti in cor:
erau stelute in genele ei.
Eram student, era studenta
eram eminent, era iminenta
si erau stelute in genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia infiintate
mergeau toate pe patru roate
si erau stelute in genele ei.
Ningea usurel, cu fulgi catifelati peste fabrica Stela
peste blocul lui Ghiu, peste pomii inzapeziti...
Ea spunea ceva, dar camera video n-are sonor
asa ca nu mai stiu ce spunea.
Ea ma tinea de mina si tramvaiul patru trecea
si ningea si erau... da... da, dragii mosului...
Eu eram copil, ea era o copila
eu stateam la bloc, ea statea la vila
si erau stelute in genele ei.
Eu aveam viziuni, ea avea pandalii
restul e in "Poeme de-amor", precum stii
dar lasati-o balta, copii:
erau stelute in genele ei.
CORUL: Erau stelute, erau stelute, erau stelu-u-ute
In ge...eeneee...leeeee... nele eeeeeeeeei!
Aici poemul ar trebui sa se incheie
dar nu inainte de-a va da o cheie
a-ntregii intimplari:
Ea e o fata de peste blocuri si mari
acum e maritata, gravida, n-are nici o importanta.
Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului
Acum nu mai sint stelute in genele ei.
Acum nu mai e nici o steluta in genele ei.
Asa, ca sa stiti, dragii mosului.
Si iarasi, ironicul Toparceanu ;)
George Topвrceanu
--------------------------------------------------------------------------------
Gelozie
Daca nu ne-am fi-ntilnit
(Absolut din intamplare),
Tu pe altul oarecare
Tot asa l-ai fi iubit.
Daca nu-ti iesam оn drum
Ai fi dat cu bucurie
Altuia strain, nu mie,
Mingaierile de-acum.
Ai avea si vreun copil
Care, poate (idiotul!),
Ar fi semanat оn totul
Cu-acel tata imbecil.
Si asa... ce lucru mare
Ca-ntr-o zi ne-am intilnit
Si ca-s foarte fericit, --
Absolut din intamplare!
Alexandru
04-13-2003, 11:32 PM
De-a v-ati ascuns (Tudor Arghezi)
Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu când osa fie asta, tata,
Dar, hotarât, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.
E un joc viclean de batrâni
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapâni,
Joc de pasari, de flori, de câini,
Si fiecare il joaca bine.
Ne vom iubi, negresit, mereu
Strânsi bucurosi la masa,
Subt coviltirile lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramâne greu,
Mana stângace, ochiul sleit, limba scamoasa.
Jocul incepe încet, ca un vânt.
Eu o sa râd si o sa tac,
O sa ma culc la pamânt.
O sa stau fara cuvânt,
De pilda, lânga copac.
E jocul Sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru, Iisus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si calduri,
Care din câteva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.
Voi sa nu va mâhniti tare
Când ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de înmormântare
In lutul afânat sau tare.
Asa e jocul, începe cu moartea.
Stiind ca si Lazar a înviat,
Voi sa nu va mâhniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intâmplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.
Tata s-a-ngrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mâncare.
Toti vor învia, toti se vor întoarce
într-o zi acasa, la copii,
La nevasta care plânge si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.
Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie bune,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.
Apoi, o sa fie o întârziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cât se cere,
Din lumea cealalta.
Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit...
Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa e jocul.
Il joci in doi, in trei.
Il joci in cati vrei.
Arde-l-ar focul!
iris
04-14-2003, 09:50 AM
-
MAGDA ISANOS
-------------------------------------------------------------------------------
[Fara nume]
O carte-mi tine-ades tovarasie
Si-a mai ramas pe randurile ei,
Ca pulberea de soare stravezie,
Lumina unui gвnd din ochii tai.
Stau astfel vremea fara s-o mai numar;
Ma-nsala visul bun si ma gandesc
Ca-mi urmaresti lectura peste umar,
Si, daca taci, e pentru ca citesc.
iris
04-14-2003, 11:15 PM
Tot Magda Isanos...
--------------------------------------------------------------------------------
Mвna ta
Mina ta nu-i fara de temei fierbinte,
sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ;
eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte,
cum are obiceiul stapinul, bunaoara.
E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat
pe fruntea mea, sa steie racoroasa,
si, cind pe umeri citeodata mi se lasa,
eu stiu de esti sau nu esti suparat.
In parul meu ce albe-s degetele miinii tale,
si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par,
dar ard si dor de brate pina la umar goale,
de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar.
Stiu orice linie sau vinisoara albastrie
a miinii tale, orisicit de nensemnata,
dupa cum si dinsa pe de rost ma stie
si sa ma uite n-ar mai putea vrodata.
Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.
Contrazicвndu-mг cu mine insumi si-n sfarsit,
riscвnd sг-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus sг vad ce flori au rгsгrit
оn parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu ma-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut sг-i strang оn brate sг-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am vгzut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara, printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batвnd,
dar cвnd era sг-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit оn gвnd
ca pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am оntors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
оn schimb aveam оn suflet toporasi.
(Tot Magda Isanos: e o sensibilitate aparte in versul ei, care suna putin stangaci uneori, dar cu atat mai tulburator, cu cat are aceste "taranisme" contrastand cu structura imaginii, de o delicatete totalmente inedita).
lia
04-15-2003, 12:25 PM
M. Eminescu
Doina
De la Nistru pan' la Tissa
Tot Romanul plansu-mi-s'a,
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strainul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au facut dusmanii cale,
Din Satmar pan' in Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Roman saracul!
Indarat tot da ca racul,
Nici ii merge, nici se 'ndeamna,
Nici ii este toamna, toamna,
Nici e vara vara lui,
Si-i strain in tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii in puhoi
Si s'aseaza pe la noi;
Toate cantecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sinul,
Codrul - frate cu Romanul -
De secure se tot pleaca
Si isvoarele ii seaca -
Sarac in tara sarac!
Cine-au indragit strainii,
Manca-i-ar inima cainii,
Manca-i-ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!
Stefane Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In seama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreata,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sa 'ti mantui neamul tau!
Tu te 'nalta din mormant,
Sa te aud din corn sunand
Si Moldova adunand.
De-i suna din corn odata,
Ai s'aduni Moldova toata,
De-I suna de doua ori,
Iti vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara in hotara -
Indragi-i-ar ciorile
Si spanzuratorile!
iris
04-15-2003, 07:06 PM
Nichita Stanescu
--------------------------------------------------------------------------------
Cвntec de dor
Ma culcasem langa glasul tau.
Era tare bine acolo si sinii tai calzi оmi pastrau
timplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cвntai.
Poate ceva despre crengile si apele care ti-au cutreierat
noptile.
Sau poate copilaria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cвntai.
Mг jucam cu palmile оn zulufii tai.
Erau tare indaratnici
si tu nu mг mai bagai de seama.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plвngeai.
Poate doar asa, de tristetea amurgurilor.
Ori poate de drag
si de blindete.
Nu-mi mai amintesc de ce plangeai.
Mг culcasem langa glasul tau si te iubeam.
Decembrie 1956
Alexandru
04-22-2003, 11:07 AM
Iarna (Vasile Alecsandri)
Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;
Fulgii zbor, plutesc prin aer ca un roi de fluturi albi,
Raspindind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mindra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.
Tot e alb pe cimp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare,
Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum.
Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum.
Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.
Iata-o sanie usoara care trece peste vai…
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.
Alexandru
04-22-2003, 11:09 AM
La Gura Sobei (Vasile Alecsandri)
Asezat la gura sobei noaptea pe cind viscoleste,
Privesc focul, scump tovaras, care vesel pilpieste
Si prin flacara albastra a vreascurilor de aluni
Vad trecind in zbor fantastic a povestilor minuni.
Iata-o pasare maiastra, prinsa-n lupta cu-n balaur;
Iata cerbi cu stele-n frunte care trec pe punti de aur;
Iata cai ce fug ca gindul; iata zmei inaripati
Care-ascund in mari palaturi mindre fete de-mparati.
Iata pajuri nazdravane care vin din neagra lume,
Aducind pe lumea alba Feti-Frumosi cu falnic nume;
Iata-n lacul cel de lapte toate zinele din rai…
Nu departe sta Pepelea tupilat in flori de mai.
Dar pe mine ce m-atrage, dar pe mine ce m-ncinta
E Ileana Cosinzeana!…in cosita floarea-i cinta.
Pina-n ziua stau pe ginduri si la ea privesc uimit,
Ca-mi aduce viu aminte de-o minune ce-am iubit!
Alexandru
04-22-2003, 11:11 AM
Oaspetii Primaverii (Vasile Alecsandri)
In fund, pe cer albastru, in zarea departata,
La rasarit, sub soare, un negru punct s-arata!
E cocostircul tainic in lume calator,
Al primaverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se inalta, in cercuri line zboara
Si, repede ca gindul, la cuibu-i se coboara,
Iar copilasii veseli, cu pieptul dezgolit,
Alearga, sar in cale-i si-i zic: Bine-ai sosit!
Iar aer ciocirlia, pe casa rindunele,
Pe crengile padurii un roi de pasarele
Cu-o lunga ciripire la soare se-ncalzesc
Si pe deasupra baltii nagitii se-nvirtesc.
Ah! Iata primavara cu sinu-i de verdeata
In lume-i veselie, amor, sperare, viata,
Si cerul si pamintul preschimba sarutari
Prin raze aurite si vesele cintari!
Alexandru
04-22-2003, 11:13 AM
Sfirsitul Iernii (Vasile Alecsandri)
S-a dus zapada alba de pe intinsul tarii,
S-au dus zilele Babei si noptile vegherii.
Cimpia scoate aburi; pe umedul pamint
Se-ntind carari uscate de-al primaverii vint.
Lumina e mai calda si-n inima patrunde;
Prin ripi adinci zapada de soare se ascunde.
Piraiele umflate curg iute sopotind
Si mugurii pe creanga se vad imbobocind.
O, Doamne! Iata-un flutur ce prin vazduh se pierde!
In cimpul vested iata un fir de iarba verde
Pe care-ncet se urca un galben gindacel
Si sub a lui povara il pleaca-ncetinel.
Un fir de iarba verde, o raza-ncalzitoare,
Un gindacel, un flutur, un clopotel in floare,
Dupa o iarna lunga si-un dor nemarginit
Aprind un soare dulce in sufletul uimit!
iris
04-22-2003, 11:14 AM
Ai decis sa postezi aici tot manualul de literatura romana?
lia
04-29-2003, 03:46 PM
Lumina Lina
Ioan Alexandru
Lumina lina, lini lumini
Rasar din codrii mari de crini
Lumina lina, cuib de ceara
Scorburi cu miere milenara.
De dincolo de lumi venind
Si niciodata poposind
Un rasarit ce nu se mai termina
Lumina lina din lumina lina.
Cine te asteapta te iubeste
Iubindu-te, nadajduiesite
Ca intr-o zi, lumina lina,
Vei poposi la noi deplina
Cine primeste sa te creada
Trei oameni vor veni sa-l vada.
Lumina lina, lini lumini
Rasar din codrii mari de crini
E-atata noapte si uitare
Ca lumile-au pierit in zare
A mai ramas din veghea lor
Luminile luminilor.
Lumina lina, lini lumini
Instrainandu-i pe straini
Lumina lina, nunta, leac
Tamaduind veac dupa veac.
Cel intristat si saracit,
Cel plans si cel nedreptatit
Si pelerinul insetat
In vatra ta au inoptat.
Scumpă țara și frumoasă
O, Moldova, țara mea !
Cine pleacă și te lasă
E pătruns de jale grea,
Caci, plutind în visuri line
Pe-al tau sîn ca într-un rai,
Dulce-i viata de la tine
Ca o dulce zi de mai !
Eu te las, tara iubita,
De-al tau cer ma departez
Dar cu inima cernita
Plîng amar, amar oftez !
Trist, acum la despartire
De fiori ma simt cuprins.
S-orice draga nalucire
Pentru mine-acum s-au stins !
Cine stie, cine stie
Daca-mpins de-al soartei vînt,
M-oi întoarce-n veselie
Sa sarut al tau pamînt !
De-oi videa inca vrodata
Muntii tai rasunatori
Ce cu-o frunte inaltata
Se perd falnic pintre nori;
Si-ai tai codri de verdeata,
Unde curg, soptesc usor
Reci izvoare ce dau viata,
Doine care zic de dor,
Si-al tau cer care zîmbeste
Sufletului românesc
Si oricare ma iubeste
S-ori pe care eu iubesc !
Iata ceasul de pornire !
Iata ceasul mult amar !
Veselie, fericire,
Eu le las pe-al tau hotar,
S-a mea inima iti zice:
O ! Moldovo ce jalesc,
Adio ! ramii ferice,
Ferice sa te gasesc !
Eli
05-05-2003, 02:36 PM
Braaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaavo, Alexandru, e super poezia ta (adica a lui Alecsandri) ! Numai ca m-a facut sa pling de nu ma pot retine :cry: :cry: :cry: !
Filip Antonio
05-05-2003, 02:43 PM
Braaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaavo, Alexandru, e super poezia ta (adica a lui Alecsandri) ! Numai ca m-a facut sa pling de nu ma pot retine :cry: :cry: :cry: !
Ai merita un Oscar de carton pentru aceasta performanta actoriceasca...
lia
05-05-2003, 09:02 PM
Braaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaavo, Alexandru, e super poezia ta (adica a lui Alecsandri) ! Numai ca m-a facut sa pling de nu ma pot retine :cry: :cry: :cry: !
De-ar sti Alecsandri ca poemul sau e folosit in loc de lacrimogena!.. :oops:
:)
Filip Antonio
05-05-2003, 09:07 PM
Braaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaavo, Alexandru, e super poezia ta (adica a lui Alecsandri) ! Numai ca m-a facut sa pling de nu ma pot retine :cry: :cry: :cry: !
De-ar sti Alecsandri ca poemul sau e folosit in loc de lacrimogena!.. :oops:
:)
Pa sa-l patenteze urmasii si sa-l vanda fortelor de politie din lumea intreaga.
Codrin
05-08-2003, 03:43 AM
M. Eminescu
Doina
De la Nistru pan' la Tissa
Tot Romanul plansu-mi-s'a,
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strainul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au facut dusmanii cale,
Din Satmar pan' in Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Roman saracul!
Indarat tot da ca racul,
Nici ii merge, nici se 'ndeamna,
Nici ii este toamna, toamna,
Nici e vara vara lui,
Si-i strain in tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii in puhoi
Si s'aseaza pe la noi;
Toate cantecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sinul,
Codrul - frate cu Romanul -
De secure se tot pleaca
Si isvoarele ii seaca -
Sarac in tara sarac!
Cine-au indragit strainii,
Manca-i-ar inima cainii,
Manca-i-ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!
Stefane Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In seama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreata,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sa 'ti mantui neamul tau!
Tu te 'nalta din mormant,
Sa te aud din corn sunand
Si Moldova adunand.
De-i suna din corn odata,
Ai s'aduni Moldova toata,
De-I suna de doua ori,
Iti vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara in hotara -
Indragi-i-ar ciorile
Si spanzuratorile!
Fitzi atenta altetza , atzi scapat un ghiers :
"Shi cum vin cu drum de fier ,
Toate cintecele pier"
Filip Antonio
05-08-2003, 03:30 PM
M. Eminescu
Doina
De la Nistru pan' la Tissa
Tot Romanul plansu-mi-s'a,
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.
Din Hotin si pan la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin;
Din Boian la Vatra-Dornii
Au umplut omida cornii,
Si strainul te tot paste
De nu te mai poti cunoaste.
Sus la munte, jos pe vale
Si-au facut dusmanii cale,
Din Satmar pan' in Sacele
Numai vaduri ca acele.
Vai de biet Roman saracul!
Indarat tot da ca racul,
Nici ii merge, nici se 'ndeamna,
Nici ii este toamna, toamna,
Nici e vara vara lui,
Si-i strain in tara lui.
De la Turnu 'n Dorohoi
Curg dusmanii in puhoi
Si s'aseaza pe la noi;
Toate cantecele pier,
Sboara paserile toate
De neagra strainatate;
Numai umbra spinului
La usa crestinului.
Isi desbraca tara sinul,
Codrul - frate cu Romanul -
De secure se tot pleaca
Si isvoarele ii seaca -
Sarac in tara sarac!
Cine-au indragit strainii,
Manca-i-ar inima cainii,
Manca-i-ar casa pustia,
Si neamul nemernicia!
Stefane Maria Ta,
Tu la Putna nu mai sta,
Las' Archimandritului
Toata grija schitului,
Lasa grija Sfintilor
In seama parintilor,
Clopotele sa le traga
Ziua 'ntreaga, noaptea 'ntreata,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
Ca sa 'ti mantui neamul tau!
Tu te 'nalta din mormant,
Sa te aud din corn sunand
Si Moldova adunand.
De-i suna din corn odata,
Ai s'aduni Moldova toata,
De-I suna de doua ori,
Iti vin codri 'n ajutor,
De-i suna a treia oara
Toti dusmanii or sa piara
Din hotara in hotara -
Indragi-i-ar ciorile
Si spanzuratorile!
Fitzi atenta altetza , atzi scapat un ghiers :
"Shi cum vin cu drum de fier ,
Toate cintecele pier"
Ar mai fi de adăugat că Eminescu - ideologul - era xenofob și antisemit, ca mulți alții în vremea lui (Alecsandri, Hajdeu, Slavici).
lia
05-08-2003, 07:53 PM
Discutabil... Shi n-as vrea sa incep o discutzie aici... Poate nu mai xenofob decat altzii (decat Filip Antonio de pilda)? :wink: Poate ca shi xenofobia, in anumite circumstante istorice, este explicabila si chiar acceptabila (ca reactzie normala contra unor fortze dushmane? E cazul Doinei lui Eminescu (care este expresia urii fatza de "moscali") ....
Filip Antonio
05-08-2003, 08:30 PM
Discutabil... Shi n-as vrea sa incep o discutzie aici... Poate nu mai xenofob decat altzii (decat Filip Antonio de pilda)? :wink: Poate ca shi xenofobia, in anumite circumstante istorice, este explicabila si chiar acceptabila (ca reactzie normala contra unor fortze dushmane? E cazul Doinei lui Eminescu (care este expresia urii fatza de "moscali") ....
Am specificat că Eminescu ideologul era xenofob și antisemit. Citește-i articolele și citește ce scrie și Lucian Boia despre Eminescu ideologul. Sigur că azi, Eminescu n-ar mai putea publica astfel de articole, dar asta nu înseamnă că nu era xenofob și antisemit.
lia
05-08-2003, 08:41 PM
Discutabil... Shi n-as vrea sa incep o discutzie aici... Poate nu mai xenofob decat altzii (decat Filip Antonio de pilda)? :wink: Poate ca shi xenofobia, in anumite circumstante istorice, este explicabila si chiar acceptabila (ca reactzie normala contra unor fortze dushmane? E cazul Doinei lui Eminescu (care este expresia urii fatza de "moscali") ....
Am specificat că Eminescu ideologul era xenofob și antisemit. Citește-i articolele și citește ce scrie și Lucian Boia despre Eminescu ideologul. Sigur că azi, Eminescu n-ar mai putea publica astfel de articole, dar asta nu înseamnă că nu era xenofob și antisemit.
De acord cu Boia in multe privintze, dar nu shi cand e vorba de Eminescu... Ai citit studiul lui Ioan-Aurel Pop Istoria, adevarul si miturile"?
Filip Antonio
05-08-2003, 08:45 PM
[quote=Filip Antonio]De acord cu Boia in multe privintze, dar nu shi cand e vorba de Eminescu... Ai citit studiul lui Ioan-Aurel Pop Istoria, adevarul si miturile"?
Nu l-am citit. Da Eminescu ce are, e tabu?
lia
05-08-2003, 08:53 PM
[quote=Filip Antonio]De acord cu Boia in multe privintze, dar nu shi cand e vorba de Eminescu... Ai citit studiul lui Ioan-Aurel Pop Istoria, adevarul si miturile"?
Nu l-am citit. Da Eminescu ce are, e tabu?
Nu nu e tabu, dupa cum nimeni nu e. Dar.... Ioan-Aurel Pop vede lucrurile putzin mai nuantzat decat Boia, shi mi se pare mai convingator, inclusiv acolo unde vorbeshte de Eminescu. Poate mai tarziu voi cita un fragment din cartea lui, ca sa intzelegi de ce zic....
Filip Antonio
05-08-2003, 08:59 PM
[quote=Filip Antonio]De acord cu Boia in multe privintze, dar nu shi cand e vorba de Eminescu... Ai citit studiul lui Ioan-Aurel Pop Istoria, adevarul si miturile"?
Nu l-am citit. Da Eminescu ce are, e tabu?
Nu nu e tabu, dupa cum nimeni nu e. Dar.... Ioan-Aurel Pop vede lucrurile putzin mai nuantzat decat Boia, shi mi se pare mai convingator, inclusiv acolo unde vorbeshte de Eminescu. Poate mai tarziu voi cita un fragment din cartea lui, ca sa intzelegi de ce zic....
Poate că ești naționalistă, spre deosebire de mine.
lia
05-08-2003, 09:20 PM
[quote=Filip Antonio]De acord cu Boia in multe privintze, dar nu shi cand e vorba de Eminescu... Ai citit studiul lui Ioan-Aurel Pop Istoria, adevarul si miturile"?
Nu l-am citit. Da Eminescu ce are, e tabu?
Nu nu e tabu, dupa cum nimeni nu e. Dar.... Ioan-Aurel Pop vede lucrurile putzin mai nuantzat decat Boia, shi mi se pare mai convingator, inclusiv acolo unde vorbeshte de Eminescu. Poate mai tarziu voi cita un fragment din cartea lui, ca sa intzelegi de ce zic....
Poate că ești naționalistă, spre deosebire de mine.
Nu cred ca sunt mai natzionalista decat tine. Discutzia era totushi despre studiile lui Boia shi Ioan Pop, se pare , nu despre mine?
Filip Antonio
05-08-2003, 09:27 PM
[quote=Filip Antonio]De acord cu Boia in multe privintze, dar nu shi cand e vorba de Eminescu... Ai citit studiul lui Ioan-Aurel Pop Istoria, adevarul si miturile"?
Nu l-am citit. Da Eminescu ce are, e tabu?
Nu nu e tabu, dupa cum nimeni nu e. Dar.... Ioan-Aurel Pop vede lucrurile putzin mai nuantzat decat Boia, shi mi se pare mai convingator, inclusiv acolo unde vorbeshte de Eminescu. Poate mai tarziu voi cita un fragment din cartea lui, ca sa intzelegi de ce zic....
Naționaliștii nu agrează ideile lui Boia.
lia
05-08-2003, 09:37 PM
[quote=Filip Antonio]De acord cu Boia in multe privintze, dar nu shi cand e vorba de Eminescu... Ai citit studiul lui Ioan-Aurel Pop Istoria, adevarul si miturile"?
Nu l-am citit. Da Eminescu ce are, e tabu?
Nu nu e tabu, dupa cum nimeni nu e. Dar.... Ioan-Aurel Pop vede lucrurile putzin mai nuantzat decat Boia, shi mi se pare mai convingator, inclusiv acolo unde vorbeshte de Eminescu. Poate mai tarziu voi cita un fragment din cartea lui, ca sa intzelegi de ce zic....
Naționaliștii nu agrează ideile lui Boia.
Studiul lui Ioan-Aurel Pop este mult mai echilibrat shi mai argumentat decat cel al lui Boia, shi nu cred ca Pop este un natzionalist. El doar observa deficientzele punctului de vedere al lui Boia, fara sa conteste valoarea lucrarii [ropriu-zise, cea de epurare a istoriei de distorsiunile tipice istoriografiei ceaushiste.
Filip Antonio
05-08-2003, 09:44 PM
[quote=Filip Antonio]De acord cu Boia in multe privintze, dar nu shi cand e vorba de Eminescu... Ai citit studiul lui Ioan-Aurel Pop Istoria, adevarul si miturile"?
Nu l-am citit. Da Eminescu ce are, e tabu?
Nu nu e tabu, dupa cum nimeni nu e. Dar.... Ioan-Aurel Pop vede lucrurile putzin mai nuantzat decat Boia, shi mi se pare mai convingator, inclusiv acolo unde vorbeshte de Eminescu. Poate mai tarziu voi cita un fragment din cartea lui, ca sa intzelegi de ce zic....
Naționaliștii nu agrează ideile lui Boia.
Studiul lui Ioan-Aurel Pop este mult mai echilibrat shi mai argumentat decat cel al lui Boia, shi nu cred ca Pop este un natzionalist. El doar observa deficientzele punctului de vedere al lui Boia, fara sa conteste valoarea lucrarii [ropriu-zise, cea de epurare a istoriei de distorsiunile tipice istoriografiei ceaushiste.
Nu numai ceaușiste. Și de ce neapărat ar avea dreptate Pop cu privire la "deficiențele punctului de vedere" al lui Boia?
lia
05-08-2003, 10:03 PM
Nu numai ceaușiste. Și de ce neapărat ar avea dreptate Pop cu privire la "deficiențele punctului de vedere" al lui Boia?
Oricum, in cea mai mare parte ceaushiste. Nu cred ca Pop ar vea dreptate in totalitate. De obicei, adevarul e undeva la mijloc, chiar daca Pop se plaseaza intre Boia shi cei ce cultiva "miturile"... Dar cred ca merita sa citeshti ambele cartzi (ambii autori, ash zice).
Filip Antonio
05-08-2003, 10:05 PM
Nu numai ceaușiste. Și de ce neapărat ar avea dreptate Pop cu privire la "deficiențele punctului de vedere" al lui Boia?
Oricum, in cea mai mare parte ceaushiste. Nu cred ca Pop ar vea dreptate in totalitate. De obicei, adevarul e undeva la mijloc, chiar daca Pop se plaseaza intre Boia shi cei ce cultiva "miturile"... Dar, merita sa citeshti ambele carti (ambii autori, ash zice).
În orice caz, savurez demitizările lui Boia. Mă amuză la culme cum se isterizează naționaliștii de "mucava"...de-alde Ioan Scurtu.
lia
05-08-2003, 10:14 PM
Nu numai ceaușiste. Și de ce neapărat ar avea dreptate Pop cu privire la "deficiențele punctului de vedere" al lui Boia?
Oricum, in cea mai mare parte ceaushiste. Nu cred ca Pop ar vea dreptate in totalitate. De obicei, adevarul e undeva la mijloc, chiar daca Pop se plaseaza intre Boia shi cei ce cultiva "miturile"... Dar, merita sa citeshti ambele carti (ambii autori, ash zice).
În orice caz, savurez demitizările lui Boia. Mă amuză la culme cum se isterizează naționaliștii de "mucava"...de-alde Ioan Scurtu.
Vorbeshti de stil! Pop este mai putzin "savuros" - e mai rigid, dar shi mai academic... Ioan Pop este profesor la Univesrtitatea Babes -Boyal din Cluj, shi are o biografie academica foarte impunatoare, aproape la fel ca a lui Boia ;)... Pacat ca nu am aici cartea, ca sa citez ceva din ea.
Filip Antonio
05-08-2003, 10:18 PM
Nu numai ceaușiste. Și de ce neapărat ar avea dreptate Pop cu privire la "deficiențele punctului de vedere" al lui Boia?
Oricum, in cea mai mare parte ceaushiste. Nu cred ca Pop ar vea dreptate in totalitate. De obicei, adevarul e undeva la mijloc, chiar daca Pop se plaseaza intre Boia shi cei ce cultiva "miturile"... Dar, merita sa citeshti ambele carti (ambii autori, ash zice).
În orice caz, savurez demitizările lui Boia. Mă amuză la culme cum se isterizează naționaliștii de "mucava"...de-alde Ioan Scurtu.
Vorbeshti de stil! Pop este mai putzin "savuros" - e mai rigid, dar shi mai academic... Ioan Pop este profesor la Univesrtitatea Babes -Boyal din Cluj, shi are o biografie academica foarte impunatoare, aproape la fel ca a lui Boia ;)... Pacat ca nu am aici cartea, ca sa citez ceva din ea.
Dar mai e vorba și de impact în opinia publică: câți au auzit de Pop și câți de Boia.
Eli
05-09-2003, 01:20 PM
Daca nici Eminescu nu e pe placul lui Filip, apoi asta poa' sa explice multe,multe...
Filip Antonio
05-09-2003, 01:38 PM
Daca nici Eminescu nu e pe placul lui Filip, apoi asta poa' sa explice multe,multe...
Ce poa' să explice, după mintea ta puțină și aia nu de prea bună calitate. Bănuiesc că nu ești în stare să distingi între Eminescu poetul și Eminescu publicistul-ideolog.
Filip Antonio
05-09-2003, 01:47 PM
Daca nici Eminescu nu e pe placul lui Filip, apoi asta poa' sa explice multe,multe...
"In ceea ce-l priveste pe Eminescu, aici sunt doua aspecte. Este poetul Eminescu si Eminescu-ideologul. Multi dintre cei care se revolta de "atacurile" impotriva lui Eminescu nu sunt admiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autohtonista si xenofoba. De fapt, Eminescu nu are nici o vina. El nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul sa aiba orice idei, care trebuie raportate oricum la contextul cultural si politic al epocii sale, nu glorificate sau condamnate din perspectiva sfarsitului nostru de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost "descoperit" de valul nationalist de dupa 1900. Iar acum este promovat de tot de nationalisti. Este o manipulare: asa a spus poetul national, inseamna ca acesta este adevarul absolut, trebuie sa ne inchinam cu totii.
Pe de alta parte este poezia lui Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentru a fi admirata. Ramane insa de vazut ce va aduce viitorul. Eu sunt un mare admirator al lui Eminescu-poetul, nu ideologul. Cred ca ii simt poezia, ii stiu o multime de versuri pe dinafara. Ma intreb insa uneori daca nu reprezint ultima generatie care il mai gusta intr-adevar pe Eminescu. Gusturile evolueaza. I ziua cand tinerii nu-l vor mai recita sub clar de luna (poate ca deja nu-l mai recita), Eminescu va ramane un mare nume in istoria literaturii romane, dar nu va mai fi printre noi. E stupid sa spunem ca are voie sa mai fie asa. Va fi cum va fi. In mod paradoxal, s-ar outea ca Eminescu-ideologul sa reziste mai bine in timp decat Eminescu-poetul; se vor gasi mereu nationalisti care sa-l foloseasca drept stindard".
Interviu acordat de Lucian Boia revistei Sud-Est (nr.1-2/1999), Chisinau.
Eli
05-09-2003, 01:49 PM
NU e nici o distintie, se completeaza unul pe altul, ai sa vii poate tu, ala cu minte multa si de calitatea 1-a ca sa deschizi un nou capitol al literaturii sa ne spui ca Eminescu -poetul si Eminescu- publicistul erau 2 persoane disticte ??!
Filip Antonio
05-09-2003, 01:57 PM
NU e nici o distintie, se completeaza unul pe altul, ai sa vii poate tu, ala cu minte multa si de calitatea 1-a ca sa deschizi un nou capitol al literaturii sa ne spui ca Eminescu -poetul si Eminescu- publicistul erau 2 persoane disticte ??!
Nu vin eu, ci distinsul istoric Lucian Boia, de care se pare că nu ai auzit.
Eli
05-09-2003, 02:12 PM
Am auzit, fii pe pace, nu mai continua cu mesajele astea ale tale care nu fac decit sa strice orice tema, se vorbea despre poezie aici,asa ca ...stop it, man !
Filip Antonio
05-09-2003, 02:15 PM
Am auzit, fii pe pace, nu mai continua cu mesajele astea ale tale care nu fac decit sa strice orice tema, se vorbea despre poezie aici,asa ca ...stop it, man !
De fiecare dată când n-ai argumente sau îți dai seama că ești pe cale să lose an argument începi cu diversiunile.
lia
05-09-2003, 03:32 PM
Nu cred ca daca tema e poezia nu rebuie sa se discute despre creatia lui Eminescu in ansamblu. Poate ca ar trebui sa deschidem o tema noua, totusi, asha incat aici sa ramana doar versurile? E doar o idee.
Pe de alta parte, atata timp cat nu totzi au citit pe ambii autori (Boia shi Pop), nu vad cum am putea continua discutzia...
lia
05-09-2003, 03:47 PM
Dar mai e vorba și de impact în opinia publică: câți au auzit de Pop și câți de Boia.
Impactul e o chestiune importanta, dar mai importnat e totushi cat de valide sunt argumentele invocate de autori. Boia reprezinta un curent foarte popular in ultimii ani, shi cred ca a fost ca o reactzie la fenomenul imixtiunii politicului in shtiintza. Ca orice reactzie, insa, acest curent are shi carentze. Cu timpul, discutandu-se aceasta problema, se va alege graul de neghina.
lia
05-09-2003, 07:04 PM
Daca tot vorbim de "Doina lui Eminescu" aici (si de xenofobia lui Eminescu), am ales fragmentul in care I.-A. Pop se refera la interpretatrea pe care Boia o da acesteia, explicand si de unde "xenofobia" lui Eminescu.
"Dupa profesorul Boia, atitudinea romanilor fata de straini se vede si din unele sporadice opinii, cum ar fi: romanii nu se casatoresc cu parteneri straini (ar fi spus Petru Maior si Mihail Kogalniceanu); romanul nu-si paraseste tara; romanul ii blameaza si chiar blestema pe straini (se iau drept marturie doua versuri eminesciene). Toate sunt argumente de conjunctura, fara nici un grad de generalitate, dar utile "probarii" tezei autorului. Cea mai distorsionata dintre ele este este invocarea versurilor: "Cine-a indragit strainii/Manca-i-ar inima cainii", declarate "teribile cuvinte" si considerate proba suprema a parereii proaste a romanilor despre straini. Natural, argumentul devine extrem de puternic, din moment ce Mihai Eminescu incarneaza esenta spiritului romanesc. Dl Boia mizeaza acum pe acest lucru si nu sufla o vorba despre conditiile istorice in care s-au scris aceste "cuvinte", ca si poezia "Doina" din care ele fac parte. "Fiipica" aceasta romaneasca impotriva strainilor, socanta poate pentru urechile noastre de astazi, nu are nimic a face cu "celalalt" in ansamblu, cu opinia curenta a romanilor despre "ceilalti", ci tocmai cu indelungatele stapaniri straine nedrepte si cu instrainarea fortata si violenta a unor teritorii romanesti. Autorul "uita" sa spuna ca, din acest motiv, "strainii" lui Eminescu sunt identificati cu dusmanii (in finalul "Doinei" Stefan cel Mare este invocat sa revina pentru pieirea tuturor "dusmanilor", care fusesera numiti anterior "straini"), ca singurii "straini" identificati cu numele sunt "muscalii", care ocupau partea de tara "de la mare la Hotin", adica Basarabia. Furia si ura poetului fata de "muscali", exprimate atat de vehement acum (la 1883), nu sunt intamplatoare: ele vin la scurta vreme dupa ce rusii, in urma Razboiului din 1877-1878, tocmai reocupasera sudul Basarabiei (judetele Cahul, ismail si Bolgrad), desi se angajasera solemn sa apere granitele Romaniei, aliata lor in luptele contra turcilor. Alti straini "blestemati" de poet sunt cei care ocupau tara "de la Boian la Vatra Dornii" (Bucovina) si din Satmar pan'in Sacele" (Translilvania), nenumiti, dar usor de identificat cu austro-ungarii. Eminescu "se plange", de fapt, in "Doina" de ocuparea a mai mult de jumatate din pamantul romanilor de catre "dusmani", care erau, fireste, si "straini". Coplesiti de acesti inamici straini, convinsi de sinonimia dusman-straini, romanii - intre care si Eminescu - nu-i vedeau cu ochi buni nici pe unii neromani care vietuiau printre ei, mai ales daca acestia traiau in oplenta. Nu era acesta modulideal de vedea lumea, dar nici nu este cazul sa dam noi lectii pentru ceea ce ar fi trebuit sa faca si sa simta romanii de atunci. Poezia "Doina" este un fel de lamentatie, de tanguire populara, care nu se termina in tonul obisnuit al resemnarii in fata mortii, al "fatalitatii romanesti", ci presupune o replica in forta a romanilor, ghidati de Stefan cel Mare redivivus. Simbolul suferintei romanesti, ca si al mantuirii generale prin lupta, prezentat in forma simetrica, este Moldova: Moldova este grav ranita, "din Hotin si pan'la Mare" si "din Boian la vatra Dornii" (fiind rapite de dusmani-straini peste doua treimi din ea) - asa incepe poezia - si din Moldova trebuie sa vina salvarea romanului, prin reinvierea spiritului lui Stefan cel Mare - asa sfarseste poezia. Textul incepe cu acei straini ocupanti de pamanturi romanesti si se termina cu aceiasi straini, numiti acum de-a dreptul dusmani. La inceput romanul "se plange" si, in final, reactioneaza, adica lupta". (Citat dupa Ioan-Aurel Pop, Istoria, adevarul si miturile, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2002, (pag. 185-186)).
P.S. Cateva date despre autor: nascut la 1 ianuarie 1955, Santioana, jud.Cluj), profesor universitar la facultatea de istorie a Universitatii "Babes-Boyal" din Cluj, la catedra de istorie medievala si istoriografie.
Este doctor in istorie din 1989, cu o teza dedicata unor institutii romanesti din Transilvania in sec. XIV-XVI, pentru care a obtinut Pemiul "George Baritiu" al Academiei Romane (1991). Visiting profesor in SUA , la Universitatea din Pittsburgh (Pennsylvania), in 1994-1995 director al Centrului Cultural Roman din New-York (SUA). In prezent (din 1993), este si director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj. A participat la stagii de specializare si documentare in Franta, Austraia, Marea Britanie, Ungaria.
Este membru corespondent al Academiei Romane din 2001, memvru corespondent al Academiei Europene de Stiinte, Arte si Litere din Paris (din 1999), membru al unor colegii de redactie si al unor foruri stiintifice interne si internationale. A scris sapte volume de autor, noua carti de colaborare si circa 140 de studii, articole si recenzii (aparute in tara si in SUA, Marea Britanie, Italia, Ungaria, Argentina, Cehia, Polonia, Germania, Albania, Moldova).
P.P.S. Si, iarasi, referitor la impact etc. Am aflat de aceasta carte din doua surse pe care le apreciez in mod deosebit: revista "Contrafort" / http://www.contrafort.md/2003/99/474.html // si Dan.C. Mihailescu.
Filip Antonio
05-09-2003, 07:13 PM
Daca tot vorbim de "Doina lui Eminescu" aici (si de xenofobia lui Eminescu), am ales fragmentul in care I.-A. Pop se refera la interpretatrea pe care Boia o da acesteia, explicand si de unde "xenofobia" lui Eminescu.
"Dupa profesorul Boia, atitudinea romanilor fata de straini se vede si din unele sporadice opinii, cum ar fi: romanii nu se casatoresc cu parteneri straini (ar fi spus Petru Maior si Mihail Kogalniceanu); romanul nu-si paraseste tara; romanul ii blameaza si chiar blestema pe straini (se iau drept marturie doua versuri eminesciene). Toate sunt argumente de conjunctura, fara nici un grad de generalitate, dar utile "probarii" tezei autorului. Cea mai distorsionata dintre ele este este invocarea versurilor: "Cine-a indragit strainii/Manca-i-ar inima cainii", declarate "teribile cuvinte" si considerate proba suprema a parereii proaste a romanilor despre straini. Natural, argumentul devine extrem de puternic, din moment ce Mihai Eminescu incarneaza esenta spiritului romanesc. Dl Boia mizeaza acum pe acest lucru si nu sufla o vorba despre conditiile istorice in care s-au scris aceste "cuvinte", ca si poezia "Doina" din care ele fac parte. "Fiipica" aceasta romaneasca impotriva strainilor, socanta poate pentru urechile noastre de astazi, nu are nimic a face cu "celalalt" in ansamblu, cu opinia curenta a romanilor despre "ceilalti", ci tocmai cu indelungatele stapaniri straine nedrepte si cu instrainarea fortata si violenta a unor teritorii romanesti. Autorul "uita" sa spuna ca, din acest motiv, "strainii" lui Eminescu sunt identificati cu dusmanii (in finalul "Doinei" Stefan cel Mare este invocat sa revina pentru pieirea tuturor "dusmanilor", care fusesera numiti anterior "straini"), ca singurii "straini" identificati cu numele sunt "muscalii", care ocupau partea de tara "de la mare la Hotin", adica Basarabia. Furia si ura poetului fata de "muscali", exprimate atat de vehement acum (la 1883), nu sunt intamplatoare: ele vin la scurta vreme dupa ce rusii, in urma Razboiului din 1877-1878, tocmai reocupasera sudul Basarabiei (judetele Cahul, ismail si Bolgrad), desi se angajasera solemn sa apere granitele Romaniei, aliata lor in luptele contra turcilor. Alti straini "blestemati" de poet sunt cei care ocupau tara "de la Boian la Vatra Dornii" (Bucovina) si din Satmar pan'in Sacele" (Translilvania), nenumiti, dar usor de identificat cu austro-ungarii. Eminescu "se plange", de fapt, in "Doina" de ocuparea a mai mult de jumatate din pamantul romanilor de catre "dusmani", care erau, fireste, si "straini". Coplesiti de acesti inamici straini, convinsi de sinonimia dusman-straini, romanii - intre care si Eminescu - nu-i vedeau cu ochi buni nici pe unii neromani care vietuiau printre ei, mai ales daca acestia traiau in oplenta. Nu era acesta modulideal de vedea lumea, dar nici nu este cazul sa dam noi lectii pentru ceea ce ar fi trebuit sa faca si sa simta romanii de atunci. Poezia "Doina" este un fel de lamentatie, de tanguire populara, care nu se termina in tonul obisnuit al resemnarii in fata mortii, al "fatalitatii romanesti", ci presupune o replica in forta a romanilor, ghidati de Stefan cel Mare redivivus. Simbolul suferintei romanesti, ca si al mantuirii generale prin lupta, prezentat in forma simetrica, este Moldova: Moldova este grav ranita, "din Hotin si pan'la Mare" si "din Boian la vatra Dornii" (fiind rapite de dusmani-straini peste doua treimi din ea) - asa incepe poezia - si din Moldova trebuie sa vina salvarea romanului, prin reinvierea spiritului lui Stefan cel Mare - asa sfarseste poezia. Textul incepe cu acei straini ocupanti de pamanturi romanesti si se termina cu aceiasi straini, numiti acum de-a dreptul dusmani. La inceput romanul "se plange" si, in final, reactioneaza, adica lupta". (Citat dupa Ioan-Aurel Pop, Istoria, adevarul si miturile, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2002, (pag. 185-186)).
P.S. Cateva date despre autor: nascut la 1 ianuarie 1955, Santioana, jud.Cluj), profesor universitar la facultatea de istorie a Universitatii "Babes-Boyal" din Cluj, la catedra de istorie medievala si istoriografie.
Este doctor in istorie din 1989, cu o teza dedicata unor institutii romanesti din Transilvania in sec. XIV-XVI, pentru care a obtinut Pemiul "George Baritiu" al Academiei Romane (1991). Visiting profesor in SUA , la Universitatea din Pittsburgh (Pennsylvania), in 1994-1995 director al Centrului Cultural Roman din New-York (SUA). In prezent (din 1993), este si director al Centrului de Studii Transilvane din Cluj. A participat la stagii de specializare si documentare in Franta, Austraia, Marea Britanie, Ungaria.
Este membru corespondent al Academiei Romane din 2001, memvru corespondent al Academiei Europene de Stiinte, Arte si Litere din Paris (din 1999), membru al unor colegii de redactie si al unor foruri stiintifice interne si internationale. A scris sapte volume de autor, noua carti de colaborare si circa 140 de studii, articole si recenzii (aparute in tara si in SUA, Marea Britanie, Italia, Ungaria, Argentina, Cehia, Polonia, Germania, Albania, Moldova).
P.P.S. Si, iarasi, referitor la impact etc. Am aflat de aceasta carte din doua surse pe care le apreciez in mod deosebit: revista "Contrafort" si Dan.C. Mihailescu.
Eu cred că nu poezia "Doina" este principalul cap de acuzare împotriva lui Eminescu-ideologul, căci la urma urmei este un blestem, ca specie literară. Xenofobia și antisemitismul lui Eminescu sunt evidente în gazetăria lui, făcută și în calitatea de gazetar de partid.
lia
05-09-2003, 07:42 PM
Dar explicatiile sunt valabile si pentru opera publicistica a lui Eminescu. De ce credeti ca, daca Eminescu a fost destul de motivat sa scrie aceasta "Doina", nu ar fi fost la fel de motivat sa scrie si articole in acelasi spirit? Argumentul lui Pop privind faptul ca nu noi suntem cei in masura sa-l "judecam" pe Eminescu mi se pare chiar foarte convingator. Este altceva ca (si lucrarea lui Pop contine si aceasta idee) Eminescu nu este destul de "reprezentativ" (nu tine locul unor sondaje de opinie, sa zicem), pentru a deduce de aici ca romanii erau asa cum ii vedea Eminescu in "Doina", si cu atat mai mult nu trebuie dedus ca romanii si astazi ar fi la fel.
Daca mi s-ar permite sa generalizez, sa simplific si sa reinterpretez de o maiera mai "obraznica" cele stipulate in aceste doua lucrari, as spune ca, de fapt, si Boia, si Pop ar vrea sa induca idea ca Eminescu este un mare poet al timpului sau, si, idea lui Pop: trebuie apreciat penrtu ce a facut (scris), nu blamat (sau respins) pentru ce nu a facut (Pop chiar face analogie cu Balcescu, care ii reprosa lui Mihai Viteazul ca nu "i-a emancipat" pe tarani)... Doar ca ei scriu in... "limbi diferite" si nu se prea inteleg. Cam asa ca noi aici pe forum! :(
Filip Antonio
05-09-2003, 07:57 PM
Dar explicatiile sunt valabile si pentru opera publicistica a lui Eminescu. De ce credeti ca, daca Eminescu a fost destul de motivat sa scrie aceasta "Doina", nu ar fi fost la fel de motivat sa scrie si articole in acelasi spirit? Argumentul lui Pop privind faptul ca nu noi suntem cei in masura sa-l "judecam" pe Eminescu mi se pare chiar foarte convingator. Este altceva ca (si lucrarea lui Pop contine si aceasta idee) Eminescu nu este destul de "reprezentativ" (nu tine locul unor sondaje de opinie, sa zicem), pentru a deduce de aici ca romanii erau asa cum ii vedea Eminescu in "Doina", si cu atat mai mult nu trebuie dedus ca romanii si astazi ar fi la fel.
Daca mi s-ar permite sa generalizez, sa simplific si sa reinterpretez de o maiera mai "obraznica" cele stipulate in aceste doua lucrari, as spune ca, de fapt, si Boia, si Pop ar vrea sa induca idea ca Eminescu este un mare poet al timpului sau, si, idea lui Pop: trebuie apreciat penrtu ce a facut (scris), nu blamat (sau respins) pentru ce nu a facut (Pop chiar face analogie cu Balcescu, care ii reprosa lui Mihai Viteazul ca nu "i-a emancipat" pe tarani)... Doar ca ei scriu in... "limbi diferite" si nu se prea inteleg. Cam asa ca noi aici pe forum! :(
Eu rămân la părerea lui Boia că Eminescu poetul și Eminescu ideologul trebuie tratați diferit. Și cum zicea Boia, astăzi Eminescu este invocat de diverși trepăduși tocmai ca să le justifice tendințele naționaliste și xenofobe.
lia
05-09-2003, 08:06 PM
Poate... In Basarabia Eminescu e deosebit de actual, mai ales pentru idea din "Doina", totusi. Dupa mine, este un blestem, nu atat la adresa "strainilor", cit a "mankurtilor", cum le ziceti si d-stra... :wink:
Despre publicistica lui Eminescu sa vorbim separat, la alta tema adica, daca tot sustineti ca "trebuie tratați diferit"...
Filip Antonio
05-09-2003, 08:10 PM
Poate... In Basarabia Eminescu e deosebit de actual, mai ales pentru idea din "Doina", totusi. Dupa mine, este un blestem, nu atat la adresa "strainilor", cit a "mankurtilor", cum le ziceti si d-stra... :wink:
Basarabenii sunt mult mai protocroniști decât românii de pe malul european al Prutului.
lia
05-09-2003, 08:12 PM
Ce avetzi in vedere?
Filip Antonio
05-09-2003, 08:27 PM
Ce avetzi in vedere?
Pentru mulți români basarabeni e ca o ofensă dacă îndrăznești cumva să "te iei" de Eminescu, e un fel de blasfemie, imediat ești privit cu suspiciune (vezi Eli "Daca nici Eminescu nu e pe placul lui Filip, apoi asta poa' sa explice multe,multe...") sau ești făcut anti-român sau ești acuzat că faci jocul rușilor. E oarecum similar cu Antonescu.
lia
05-09-2003, 08:48 PM
Explicabil: rusii au fost cei care au interzis "Doina" lui Eminescu, motivand ca este "xenofoba" etc.... La fel cu toata opera sa publicistica. Dar, sorry, tot nu vad legatura cu protocronismul.... Si cine e similar cu Antonescu?
Filip Antonio
05-09-2003, 08:53 PM
Explicabil: rushii au fost cei care au interzis "Doina" lui Eminescu, motivand ca este "xenofoba" etc.... La fel cu toata opera sa publicistica. Dar, sorry, asha shi nu vad legatura cu protocronismul.... Shi cine e similar cu Antonescu?