vitalic sprinceana
11-02-2004, 05:44 PM
Lectura ca o "sărbătoare"
Nivelul de trai al unui popor nu se exprimă doar în indici economici. Aceştia sunt doar o consecinţă a unor cauze mai ascunse, mai anterioare. Nu o să greşim dacă evidenţiem în primul rând nivelul cultural al individului, capacitatea sa de a asimila, recunoaşte şi reproduce codurile culturale ale societăţii sale, de a păstra şi transmite realizările strămoşilor săi. A fi în lumea modernă e echivalent cu a şti, iar a şti înseamnă a citi. La acest capitol nici un fel de presiuni din afară sau îndrumări, nu ajută. E nevoie de iniţiativa proprie a individului.
Pentru a desfăşura mai bine intenţia noastră am recurs la o ficţiune: am considerat că basarabenii, cititori înrăiţi, sunt în aşteptarea celor mai noi apariţii editoriale pentru a se familiariza cu realizările gândirii artistice autohtone şi mondiale. Cât este de adevărată această presupunere e o temă aparte, dar mai curând o tragedie naţională. Scopul investigaţiei noastre e altul. Deci, presupunând că cetăţeanul R. Moldova e un cititor înveterat am căutat să vedem dacă piaţa de carte moldovenească satisface, şi în ce măsură, nevoia noastră de hrană spirituală. Am vizitat în acest scop câteva librării, biblioteci şi locurile unde îşi comercializează „producţia” buchiniştii. Realităţile văzute acolo vi le prezentăm mai jos.
Librării
Globalizarea a deschis toate porţile, mai ales cele culturale, astfel că librăriile din capitală propun în vânzare cărţi de pe mapamond, începând cu memoriile lui Hillary Clinton, şi terminând cu „Din prima sursă. De vorbă cu Vladimir Putin”. Potenţialul cumpărător poate să procure cea mai diversă literatură în cele mai vorbite limbi ale lumii. Sau aceeaşi literatură în diverse limbi. Anume asta ne-a interesat, mai ales sub aspectul preţurilor, or, pe lângă valoarea culturală o carte are şi valoare bănească, exprimată în preţul la care se vinde. Logică de piaţă.
Să luăm, de exemplu, preţul comparativ al unui dicţionar explicativ. Ediţia română 1998 a DEX-ului poate fi procurată la un preţ variind de la 275 (este un preţ foarte rar întâlnit) până la 370 de lei în unele locuri. În acelaşi timp, «Толковый словарь русского языка», editat la Moskova în 2003 se vinde cu 135 lei. Comentariile sunt de prisos.
Se ştie că viitorul aparţine informaticii, calculatoarelor şi internetului. În această ordine de idei, un manual „Photoshop 7.0” editat de Teora, Bucureşti costă 279 de lei (360 pagini). Aceeaşi carte, în variantă rusă, editată de «Питер» Sankt Petersburg costă 249 lei (pentru 840 pagini). La librăria de carte rusă „Biblion” din centul capitalei, cartea „Photoshop 7.0” se vinde la preţul de doar 62 de lei.
Capitolul economie nu face excepţie. Cartea „Маркетинг менеджмента» de Phillip Kotler editată de „Питер» costă 109 lei, spre deosebire de aceeaşi carte apărută în prima ediţie la „Teora”, Bucureşti care costă tocmai 211, şi în cea de-a doua ediţie la un preţ de 340 lei. Nu e nevoie să cunoşti multă economie ca să-ţi dai seama că diferenţa de preţuri e suficient de mare pentru buzunarele cetăţeanului cititor.
Literatura artistică se înscrie în aceeaşi schemă. De exemplu, romanul „Parfumul” de scriitorul german Patrick Suskind, apărut la „POLIROM”, Iaşi, costă 74 lei. Acelaşi roman, în traducere rusă poate fi cumpărat la „Biblion” cu 28 lei, iar la tarabele din stradă, insistenţa vă poate răsplăti şi cu un preţ de 24 lei. La librăria „PRONOI” de pe strada Alba Iulia romanul lui Mihail Dostoeivscki „Adolescentul” costă 156 de lei, în timp ce aceeaşi carte în limba engleză costă doar 35 de lei la librăria „Oxford University Press” de lângă cinematograful „Odeon”, iar la buchinişti costul romanului în limba rusă este de circa 10-20 de lei.
Nici Baudelaire cu „Florile răului” nu are un preţ mai rezonabil în română, acesta fiind de 175 lei, iar la librăria „Oxford” cartea în limba engleză costă 104 lei. Acelaşi Dostoevski, de data aceasta cu romanul „Crimă şi pedeapsă” poate fi cumpărat în limba română cu 136 lei. În varianta rusă, asemenea cărţi costă cu mult mai puţin. Iar în cel mai rău caz pot fi procurate de la...
Buchiniştii
care au inundat, autorizat desigur, unele suprafeţe publice ale capitalei. Menţionăm din start că la tarabele acestora literatura în limba română este o raritate or, mai toată „marfa” reparată şi expusă grijuliu este editată încă în perioada sovietică şi în exclusivitate în limba rusă sau în cel mai suportabil caz în moldoveneşte adică varianta chirilică. Cu toate acestea, aici marii clasici ai literaturii universale pot fi găsiţi la un preţ de nimic. Există doar o singură condiţie – cel care cumpără cartea trebuie să cunoască limba rusă la nivelul în care poţi citi şi percepe o operă artistică. Dacă cunoşti rusa, desigur că este cu mult mai real să cumperi de la aceştia „Război şi pace” de A. Tolstoi în rusă la un preţ de doar 20 de lei, decât să mergi la o librărie unde aceeaşi carte tradusă în română la editura „Gunivas” te va costa nici mai mult, nici mai puţin decât 221 lei. Şi cu celebrul roman „Quo vadis?” de Henrick Senckevichi, e cam aceeaşi poveste. La librărie în varianta română cartea te va costa 141 lei, pe când buchiniştii ţi-o oferă în limba rusă la un preţ care variază între 10 şi 25 de lei. Nici Stendhal nu e mai ieftin. Romanul „Mănăstirea din Parma” în varianta română poate fi procurat la „PRONOI” cu 131 lei, iar la piaţa de carte de pe lângă gara feroviară această carte în limba rusă costă doar 20 de lei. În condiţiile în care coşul minim de consum declarat oficial este, în realitatea de zi cu zi şi de cele mai dese ori, plin doar până la jumătate pentru majoritatea dintre noi, cu greu ne dăm seama cine şi-ar putea permite să procure carte românească la asemenea preţuri. Iar dacă mai eşti şi student... atunci trebuie să faci abstracţie de faptul că e mult mai plăcut şi comod să stai în pat cu o carte bună şi îţi rămâne doar să mergi pe la
Biblioteci
unde, de multe ori, te poţi confrunta cu cele mai neplăcute surprize. Dacă e să vorbim la modul concret atunci cea mai elocventă mostră în acest sens este biblioteca publică „Onisifor Ghibu”. Din momentul în care ai luat cartea comandată şi te-ai făcut comod, decorul şi lumina te predispune la o lectură fără intervenţii nepoftite din afară. Însă nu e aşa, or, câteva doamne sau domnişoare care deservesc personalul, din câte se pare, ţin neapărat să informeze publicul cititor despre diverse probleme de ordin personal şi nu numai. Dacă te afli aici în perioada caldă a anului, vara adică atunci, este nelipsită muzica unui radio care se va auzi, cel puţin în surdină, amintindu-ţi ultimele şlagăre ale estradei ruse şi internaţionale. În rest... Mai rămâne telefonul care este un capitol aparte în dependenţă de persoana care va fi chemată la receptor. Astfel, puteţi fi pus la cunoştinţă cu problemele lui X care nu reuşeşte să-şi găsească un loc de trai mai acătării. Citind romanul „1984” de George Orwell, de exemplu, aţi putea să aflaţi şi dumneavoastră dacă copilul doamnei blonde a servit masa după ce a revenit de la şcoală sau nu reuşeşte s-o încălzească. O lectură din Heidegger la sigur va fi condimentată cu multe alte informaţii „utile” de genul: unde se poate procura stofă la reduceri sau în ce revistă sunt etalate ultimele apariţii de pe piaţa cosmetică. Dacă aţi manifestat suficient stoicism rezistând la biblioteca „O. Ghibu” până la amiază, veţi fi “plăcut” surprinşi de cea de-a doua parte a scenariului zilei. Este vorba de concertul repetiţie, ce se desfăşoară în altă aripă a clădirii, dar care se aude perfect în sala de lectură.
Internetul completează acest tablou sumbru. Lectura on-line, deşi plăcută, este şi ea incomodă din motivul...cunoaşterii limbii. Dacă aţi hotărât să citiţi ceva on-line în română – zadarnică încercare. Domeniul moldovenesc al internetului, la capitolul literatură se află undeva în epoca preistorică, domeniul român fiind situat undeva prin evul mediu (ceva din Cioran, Eliade, Eminescu poate fi găsit, dar nimic mai mult). Nu e nevoie cred să pomenim despre oceanul de literatură în limba rusă, care a inundat spaţiul virtual. Proiectele www.lib.ru sau www.lib.km.ru sunt doar câteva repere, fără a pomeni miile de site-uri „specializate” pe anumiţi autori: www.nietzsche.ru sau www.kafka.ru
Suntem nevoiţi să constatăm că accesul la cultura universală prin intermediul limbii române e unul destul de costisitor. Limba rusă stă mult mai bine la acest capitol. Se pare că e mult mai uşor să-ţi uiţi limba în intenţia de a avea acces la cultură, decât să fii un patriot sărac (cu duhul).
Emanuela IURCHIN
Vitalie SPRÂNCEANĂ
Nivelul de trai al unui popor nu se exprimă doar în indici economici. Aceştia sunt doar o consecinţă a unor cauze mai ascunse, mai anterioare. Nu o să greşim dacă evidenţiem în primul rând nivelul cultural al individului, capacitatea sa de a asimila, recunoaşte şi reproduce codurile culturale ale societăţii sale, de a păstra şi transmite realizările strămoşilor săi. A fi în lumea modernă e echivalent cu a şti, iar a şti înseamnă a citi. La acest capitol nici un fel de presiuni din afară sau îndrumări, nu ajută. E nevoie de iniţiativa proprie a individului.
Pentru a desfăşura mai bine intenţia noastră am recurs la o ficţiune: am considerat că basarabenii, cititori înrăiţi, sunt în aşteptarea celor mai noi apariţii editoriale pentru a se familiariza cu realizările gândirii artistice autohtone şi mondiale. Cât este de adevărată această presupunere e o temă aparte, dar mai curând o tragedie naţională. Scopul investigaţiei noastre e altul. Deci, presupunând că cetăţeanul R. Moldova e un cititor înveterat am căutat să vedem dacă piaţa de carte moldovenească satisface, şi în ce măsură, nevoia noastră de hrană spirituală. Am vizitat în acest scop câteva librării, biblioteci şi locurile unde îşi comercializează „producţia” buchiniştii. Realităţile văzute acolo vi le prezentăm mai jos.
Librării
Globalizarea a deschis toate porţile, mai ales cele culturale, astfel că librăriile din capitală propun în vânzare cărţi de pe mapamond, începând cu memoriile lui Hillary Clinton, şi terminând cu „Din prima sursă. De vorbă cu Vladimir Putin”. Potenţialul cumpărător poate să procure cea mai diversă literatură în cele mai vorbite limbi ale lumii. Sau aceeaşi literatură în diverse limbi. Anume asta ne-a interesat, mai ales sub aspectul preţurilor, or, pe lângă valoarea culturală o carte are şi valoare bănească, exprimată în preţul la care se vinde. Logică de piaţă.
Să luăm, de exemplu, preţul comparativ al unui dicţionar explicativ. Ediţia română 1998 a DEX-ului poate fi procurată la un preţ variind de la 275 (este un preţ foarte rar întâlnit) până la 370 de lei în unele locuri. În acelaşi timp, «Толковый словарь русского языка», editat la Moskova în 2003 se vinde cu 135 lei. Comentariile sunt de prisos.
Se ştie că viitorul aparţine informaticii, calculatoarelor şi internetului. În această ordine de idei, un manual „Photoshop 7.0” editat de Teora, Bucureşti costă 279 de lei (360 pagini). Aceeaşi carte, în variantă rusă, editată de «Питер» Sankt Petersburg costă 249 lei (pentru 840 pagini). La librăria de carte rusă „Biblion” din centul capitalei, cartea „Photoshop 7.0” se vinde la preţul de doar 62 de lei.
Capitolul economie nu face excepţie. Cartea „Маркетинг менеджмента» de Phillip Kotler editată de „Питер» costă 109 lei, spre deosebire de aceeaşi carte apărută în prima ediţie la „Teora”, Bucureşti care costă tocmai 211, şi în cea de-a doua ediţie la un preţ de 340 lei. Nu e nevoie să cunoşti multă economie ca să-ţi dai seama că diferenţa de preţuri e suficient de mare pentru buzunarele cetăţeanului cititor.
Literatura artistică se înscrie în aceeaşi schemă. De exemplu, romanul „Parfumul” de scriitorul german Patrick Suskind, apărut la „POLIROM”, Iaşi, costă 74 lei. Acelaşi roman, în traducere rusă poate fi cumpărat la „Biblion” cu 28 lei, iar la tarabele din stradă, insistenţa vă poate răsplăti şi cu un preţ de 24 lei. La librăria „PRONOI” de pe strada Alba Iulia romanul lui Mihail Dostoeivscki „Adolescentul” costă 156 de lei, în timp ce aceeaşi carte în limba engleză costă doar 35 de lei la librăria „Oxford University Press” de lângă cinematograful „Odeon”, iar la buchinişti costul romanului în limba rusă este de circa 10-20 de lei.
Nici Baudelaire cu „Florile răului” nu are un preţ mai rezonabil în română, acesta fiind de 175 lei, iar la librăria „Oxford” cartea în limba engleză costă 104 lei. Acelaşi Dostoevski, de data aceasta cu romanul „Crimă şi pedeapsă” poate fi cumpărat în limba română cu 136 lei. În varianta rusă, asemenea cărţi costă cu mult mai puţin. Iar în cel mai rău caz pot fi procurate de la...
Buchiniştii
care au inundat, autorizat desigur, unele suprafeţe publice ale capitalei. Menţionăm din start că la tarabele acestora literatura în limba română este o raritate or, mai toată „marfa” reparată şi expusă grijuliu este editată încă în perioada sovietică şi în exclusivitate în limba rusă sau în cel mai suportabil caz în moldoveneşte adică varianta chirilică. Cu toate acestea, aici marii clasici ai literaturii universale pot fi găsiţi la un preţ de nimic. Există doar o singură condiţie – cel care cumpără cartea trebuie să cunoască limba rusă la nivelul în care poţi citi şi percepe o operă artistică. Dacă cunoşti rusa, desigur că este cu mult mai real să cumperi de la aceştia „Război şi pace” de A. Tolstoi în rusă la un preţ de doar 20 de lei, decât să mergi la o librărie unde aceeaşi carte tradusă în română la editura „Gunivas” te va costa nici mai mult, nici mai puţin decât 221 lei. Şi cu celebrul roman „Quo vadis?” de Henrick Senckevichi, e cam aceeaşi poveste. La librărie în varianta română cartea te va costa 141 lei, pe când buchiniştii ţi-o oferă în limba rusă la un preţ care variază între 10 şi 25 de lei. Nici Stendhal nu e mai ieftin. Romanul „Mănăstirea din Parma” în varianta română poate fi procurat la „PRONOI” cu 131 lei, iar la piaţa de carte de pe lângă gara feroviară această carte în limba rusă costă doar 20 de lei. În condiţiile în care coşul minim de consum declarat oficial este, în realitatea de zi cu zi şi de cele mai dese ori, plin doar până la jumătate pentru majoritatea dintre noi, cu greu ne dăm seama cine şi-ar putea permite să procure carte românească la asemenea preţuri. Iar dacă mai eşti şi student... atunci trebuie să faci abstracţie de faptul că e mult mai plăcut şi comod să stai în pat cu o carte bună şi îţi rămâne doar să mergi pe la
Biblioteci
unde, de multe ori, te poţi confrunta cu cele mai neplăcute surprize. Dacă e să vorbim la modul concret atunci cea mai elocventă mostră în acest sens este biblioteca publică „Onisifor Ghibu”. Din momentul în care ai luat cartea comandată şi te-ai făcut comod, decorul şi lumina te predispune la o lectură fără intervenţii nepoftite din afară. Însă nu e aşa, or, câteva doamne sau domnişoare care deservesc personalul, din câte se pare, ţin neapărat să informeze publicul cititor despre diverse probleme de ordin personal şi nu numai. Dacă te afli aici în perioada caldă a anului, vara adică atunci, este nelipsită muzica unui radio care se va auzi, cel puţin în surdină, amintindu-ţi ultimele şlagăre ale estradei ruse şi internaţionale. În rest... Mai rămâne telefonul care este un capitol aparte în dependenţă de persoana care va fi chemată la receptor. Astfel, puteţi fi pus la cunoştinţă cu problemele lui X care nu reuşeşte să-şi găsească un loc de trai mai acătării. Citind romanul „1984” de George Orwell, de exemplu, aţi putea să aflaţi şi dumneavoastră dacă copilul doamnei blonde a servit masa după ce a revenit de la şcoală sau nu reuşeşte s-o încălzească. O lectură din Heidegger la sigur va fi condimentată cu multe alte informaţii „utile” de genul: unde se poate procura stofă la reduceri sau în ce revistă sunt etalate ultimele apariţii de pe piaţa cosmetică. Dacă aţi manifestat suficient stoicism rezistând la biblioteca „O. Ghibu” până la amiază, veţi fi “plăcut” surprinşi de cea de-a doua parte a scenariului zilei. Este vorba de concertul repetiţie, ce se desfăşoară în altă aripă a clădirii, dar care se aude perfect în sala de lectură.
Internetul completează acest tablou sumbru. Lectura on-line, deşi plăcută, este şi ea incomodă din motivul...cunoaşterii limbii. Dacă aţi hotărât să citiţi ceva on-line în română – zadarnică încercare. Domeniul moldovenesc al internetului, la capitolul literatură se află undeva în epoca preistorică, domeniul român fiind situat undeva prin evul mediu (ceva din Cioran, Eliade, Eminescu poate fi găsit, dar nimic mai mult). Nu e nevoie cred să pomenim despre oceanul de literatură în limba rusă, care a inundat spaţiul virtual. Proiectele www.lib.ru sau www.lib.km.ru sunt doar câteva repere, fără a pomeni miile de site-uri „specializate” pe anumiţi autori: www.nietzsche.ru sau www.kafka.ru
Suntem nevoiţi să constatăm că accesul la cultura universală prin intermediul limbii române e unul destul de costisitor. Limba rusă stă mult mai bine la acest capitol. Se pare că e mult mai uşor să-ţi uiţi limba în intenţia de a avea acces la cultură, decât să fii un patriot sărac (cu duhul).
Emanuela IURCHIN
Vitalie SPRÂNCEANĂ