am impresia ca acesta tema este suficient de interesanta. in general, majoritatea ideologiilor si sitemelor, incusiv religiile, manifesta o anumita intoleranta fata de alte sisteme de gandire. fiecare poseda un anumit set de limite, un anumit model asupra lumii, care este, de obicei, incompatibil cu alte modele. de aici apar conflicte care, deseori, pot ajunge la ceea ce vedem azi in relatia dintre lumea araba si sua. tot stau si ma intreb, in primul rand, de ce exista aceste conficte si de ce conflictele dintre curentele filosofice nu ajung atat de departe ca cele dintre curentele religioase. diferenta intre modelele asupra lumii? ridicare in slavi a propriei limitari? cum apar, cum se manifesta, cum pot fi evitate sau solutionate aceste conflicte? vor curentele de idei sa le solutioneze? sau au si filosofii limite?
jimosho
08-06-2004, 08:00 PM
mai vroiam sa adaug in poll o optiune, 'dar exista oare intr-adevar intoleranta sau numai neintelegeri minore?' dar calculatorul nu-mi permite... daca vreti sa votati cu aceasta optiune, faceti-o in cadrul unui mesaj...
vitalic sprinceana
08-07-2004, 08:39 AM
intoleranta religioasa e existenta normala a credintei....cu cat sunt mai mari pretentiile unei religii, cu atat mai tare prigoneste ea celelate culte...hai sa-l luam pe dumnezeul vechiului testament....sa nu ai alti dumnezei in afara de mine....adica e gelos si tare-tare invidios.....sau "marea de iubire' care a inundat europa in evul mediu...pe fonul crestinizarii a tot mai multe popoare, s-a ivit inchizitia...si cultele...si ereziile....in general dupa cum raul e umbra binelui, in acelasi mod intoleranta religioasa e umbra credintei....
jimosho
08-07-2004, 05:46 PM
teoretic, atunci, ar trebui ca intoleranta sa fie promovata mai mult de curentele 'violente' si 'exclusiviste'. dar care este justificarea violentei promovate de o religie al carei mesaj este iubirea? si, in acelasi timp, de ce exista mult mai putina intoleranta in budhism si in taoism decat in crestinism sau islam? o chestie un pic paradoxala: radacina cuvantului islam este 'salam', pace... si nu reusesc sa-mi dau seama daca intoleranta este bagata in insasi structura religiilor sau este un fenomen ce tine de individualitati.
jimosho
08-07-2004, 05:53 PM
si, apropo, dumnezeul vechiului testament este un simplu zeu tribal pe care evreii au incercat sa-l faca singura divinitate fara a-i schimba deloc atributele. referitor la chestia asta, gnosticii (unul dintre cele mai tolerante curente religioase existente vreodata) ziceau ca exista 2 dumnezei: cel suprem, a carui esenta este iubirea, armonia si frumusetea, si o alta 'fiinta', inconstienta de existenta a ceva aflat deasupra ei, fiinta care a creat aceasta lume din ceea ce gnosticii numesc 'deseurile universului'. odata ce aceasta fiinta nu este dotata cu iubire, ea incearca sa fie pur si simplu dreapta, dar nu reuseste decat foarte rar. 'dumnezeul adevarat', pe care ei il mai numesc 'strainul', trebuie sa fie, zic ei, adevaratul nostru tel. daca mai vrea cineva, voi continua sa explic teologia gnostica, care este un sistem tare complex... dar hai sa ne focalizam, totusi, asupra motivelor intolerantei si asupra metodelor de a o evita...
vitalic sprinceana
08-08-2004, 10:19 AM
atunci, ar trebui ca intoleranta sa fie promovata mai mult de curentele 'violente' si 'exclusiviste'. dar care este justificarea violentei promovate de o religie al carei mesaj este iubirea?
iubirea si ura sunt doua fatete ale aceleiasi medalii..cu cat e mai mare iubirea, cu atat e mai mare ura care sta in spatele acestei iubiri...cu cat dumnezeul crestin iubeste mai mult pe alesii sai, sau pe cei drepti, cu atat ii uraste mai mult pe cei care au luat calkea stramba....cat despre budhism, dupa mine explicatia e simpla...budhismul nu e diun aceasta lume...tinta lui nu e o lume perfecta, ci detasarea de aceasta lume, buna sau rea..cum este ea
jimosho
08-08-2004, 05:17 PM
un dumnezeu care sa urasca? la ce bun sa mai fie venerat un asemenea dumnezeu? cum poti sa-l mai consideri o fiinta perfecta? si nu stiu in ce masura iubirea si ura pot fi complementare... sunt totusi fenomene diferite... opusul iubirii imi pare mai mult indiferenta...
iar in ceea ce tine de budhism, detasarea este urmata de compasiune, adica de o implicare la un alt nivel in aceasta lume de care ai invatat sa te detasezi... am impresia ca in budhism exista mai multa toleranta decat in alte religii anume pentru ca mesajul budhismului a fost mai bine inteles de adeptii lui decat mesajele altor religii...
apropo, un caz interesant. a existat odata in india un rege caruia ii spunea ashoka. odata, dupa o batalie sangeroasa, i s-a facut scarba de violenta si s-a convertit la budhism. a fost perioada in care india a prosperat cel mai tare. ashoka a proclamat libertatea religioasa (probabil pentru prima data in istorie) si a scris pe o stela ceva de genul 'cea mai buna religie este cea ai carei adepti ajuta toate fiintele, indiferent de religia pe care o au'. si a reusit, astfel, sa consolideze mai bine regatul sau decat prin violenta...
vitalic sprinceana
08-09-2004, 08:15 AM
un dumnezeu care sa urasca? la ce bun sa mai fie venerat un asemenea dumnezeu? cum poti sa-l mai consideri o fiinta perfecta?
de ce nu? dumnezeul testamentului vechi,si in mare masura cel al noului testament pe cat iubeste, tot atata uraste...amenintarile lui ca nu va ierta pacatele nici pana in al noualea neam, graba cu care se fac uciderile...zecile de triburi(filistini, caaniti) care sunt dati pe mainile alesilor lui...si intaii nascuti egipteni,morti doar din motiv ca dumnezeu o face pe magicianul de la circ si vrea sa-si arate puterile...mai ales copii, caci si in noul testament mor copii nevinovati..atunci cand se naste hristos...si dumnezeu nici nu-si misca degetul pentru a-i salva...si ei mor, de dragul fiului sau....nu stiu daca asta e iubire...nici nu mai stiu daca e perfectiune...totusi copii...si daca, cum spunea dostoievski, noi maturii suntem pacatosi caci am gustat din fructul cunoasterii, care e vina noilor nascuti?