obrega
05-12-2001, 07:07 AM
Am gasit in Jurnal de Chisinau (http://www.jurnal.com.md) un articol care mi se pare extraordinar, nu credeti?
===================
Super Steaua 86
VICTOR RENITA
Luni, 7 mai, s-au implinit 15 ani de la momentul Sevilla-86. La 7 mai 1986, pe stadionul “Ramon Sanchez Pisjuan” din Sevilla, campioana Romaniei, Steaua Bucuresti, invingea in finala Cupei Campionilor Europeni pe FC Barcelona si obtinea cel mai important trofeu continental pentru cluburi. Astfel, Steaua se consacra drept campioana europeana intercluburi. Era cel mai mare succes al fotbalului romanesc. Pentru prima data o echipa din est intra in posesia Cupei Campionilor (ulterior, doar Trvena Zvezda Belgrad, in 1991, a repetat isprava fotbalistilor romani).
Am urmarit “live” acel meci: in zona de frontiera se “prindea” Televiziunea Romana. La Barcelona jucau “nume” mari: portarul Urrutti, Alexanco, Gerardo, Victor, Miguelli, scotianul Archibald, neamtul Schuster. Barcelona juca ca si acasa, cu vreo 70.000 de sustinatori in tribune. Barcelona era marea favorita…
Meciul, insa, a fost echilibrat. Emotionant. Tremuram de frica infrangerii Stelei. Nu tremurau insa jucatorii. Au jucat pragmatic, dar fara prea mare spectaculozitate, desi cu valente tehnice deosebite. A fost 0:0 si dupa 90, si dupa 120 de minute. Si a venit seria penaltyurilor de departajare. Trage Majearu. Cel mai bun jucator roman de pe teren… Apara Urrutti! Un sinonim la “tristete”? “Romania”. Jose Ramon Alexanco! Tocmai capitanul… Nici o speranta… Dar apara Duckadam, plonjand in stanga! 0:0 in continuare! Se apropie Ladislau Boloni. Ooofff! Apara din nou Urrutti… E gata. S-a dus cupa… S-a spulberat visul… Al tuturor romanilor si al meu. Si al multor basarabeni ca si mine, de pe malul Prutului. Dar Duckadam repeta isprava si apara plonjand de asta data in dreapta. Ramane 0:0 in continuare! Pulsul - din nou la 200! Mi-aduc aminte cuvintele comentatorului Teoharie Coca-Cosma din acele clipe: “Lacatus. Lacatus trebuie sa inscrie… Lacatus va inscrie… Goooollll!” La 22 de ani, pletos, non-conformist din fire, rebel prin definitie, tupeist din natura, Marius Lacatus a tras de parca ar fi vrut sa rupa bara: cand a lovit-o, am incremenit. Dar mingea a ricosat in pamant si apoi in plasa. 1:0 pentru Steaua! Pedraza. Un atacant. Dar daca spaniolii au ratat de 2 ori pana acum, de ce n-ar mai rata? “Apara Duckadam!” Sunt cuvintele lui Teoharie Coca-Cosma, comentatorul, care altele nu mai gasea… Cine le-ar fi gasit? De fapt, Duckadam prinsese balonul.
Gavrila “Pele” Balint... Tot de 22 de ani. Il fenteaza pe Urrutti si trage agale in stanga “a lehamite”, de parca asta ar fi facut toata viata. Goooollll! 2:0! Trebuie sa mai marcheze cineva si Steaua e campioana Europei! Ba nu, nu mai trebuie. A marcat de fapt Helmuth Duckadam care a bagat frica in spanioli. Acestia au recunoscut peste ani ca vedeau o poarta micuta si un portar atat de imens, incat… Trage Marcos si Duckadam prinde din nou! Cupa Campionilor Europeni ia drumul Bucurestilor! Nimeni nu a mai reusit asa ceva: sa apere 4 penaltyuri consecutiv intr-o finala. Nici pana atunci, nici dupa!
Iar undeva, dincoace de Prut, un pusti a incetat sa tremure. Jubila in unison cu Romania.
===================
Super Steaua 86
VICTOR RENITA
Luni, 7 mai, s-au implinit 15 ani de la momentul Sevilla-86. La 7 mai 1986, pe stadionul “Ramon Sanchez Pisjuan” din Sevilla, campioana Romaniei, Steaua Bucuresti, invingea in finala Cupei Campionilor Europeni pe FC Barcelona si obtinea cel mai important trofeu continental pentru cluburi. Astfel, Steaua se consacra drept campioana europeana intercluburi. Era cel mai mare succes al fotbalului romanesc. Pentru prima data o echipa din est intra in posesia Cupei Campionilor (ulterior, doar Trvena Zvezda Belgrad, in 1991, a repetat isprava fotbalistilor romani).
Am urmarit “live” acel meci: in zona de frontiera se “prindea” Televiziunea Romana. La Barcelona jucau “nume” mari: portarul Urrutti, Alexanco, Gerardo, Victor, Miguelli, scotianul Archibald, neamtul Schuster. Barcelona juca ca si acasa, cu vreo 70.000 de sustinatori in tribune. Barcelona era marea favorita…
Meciul, insa, a fost echilibrat. Emotionant. Tremuram de frica infrangerii Stelei. Nu tremurau insa jucatorii. Au jucat pragmatic, dar fara prea mare spectaculozitate, desi cu valente tehnice deosebite. A fost 0:0 si dupa 90, si dupa 120 de minute. Si a venit seria penaltyurilor de departajare. Trage Majearu. Cel mai bun jucator roman de pe teren… Apara Urrutti! Un sinonim la “tristete”? “Romania”. Jose Ramon Alexanco! Tocmai capitanul… Nici o speranta… Dar apara Duckadam, plonjand in stanga! 0:0 in continuare! Se apropie Ladislau Boloni. Ooofff! Apara din nou Urrutti… E gata. S-a dus cupa… S-a spulberat visul… Al tuturor romanilor si al meu. Si al multor basarabeni ca si mine, de pe malul Prutului. Dar Duckadam repeta isprava si apara plonjand de asta data in dreapta. Ramane 0:0 in continuare! Pulsul - din nou la 200! Mi-aduc aminte cuvintele comentatorului Teoharie Coca-Cosma din acele clipe: “Lacatus. Lacatus trebuie sa inscrie… Lacatus va inscrie… Goooollll!” La 22 de ani, pletos, non-conformist din fire, rebel prin definitie, tupeist din natura, Marius Lacatus a tras de parca ar fi vrut sa rupa bara: cand a lovit-o, am incremenit. Dar mingea a ricosat in pamant si apoi in plasa. 1:0 pentru Steaua! Pedraza. Un atacant. Dar daca spaniolii au ratat de 2 ori pana acum, de ce n-ar mai rata? “Apara Duckadam!” Sunt cuvintele lui Teoharie Coca-Cosma, comentatorul, care altele nu mai gasea… Cine le-ar fi gasit? De fapt, Duckadam prinsese balonul.
Gavrila “Pele” Balint... Tot de 22 de ani. Il fenteaza pe Urrutti si trage agale in stanga “a lehamite”, de parca asta ar fi facut toata viata. Goooollll! 2:0! Trebuie sa mai marcheze cineva si Steaua e campioana Europei! Ba nu, nu mai trebuie. A marcat de fapt Helmuth Duckadam care a bagat frica in spanioli. Acestia au recunoscut peste ani ca vedeau o poarta micuta si un portar atat de imens, incat… Trage Marcos si Duckadam prinde din nou! Cupa Campionilor Europeni ia drumul Bucurestilor! Nimeni nu a mai reusit asa ceva: sa apere 4 penaltyuri consecutiv intr-o finala. Nici pana atunci, nici dupa!
Iar undeva, dincoace de Prut, un pusti a incetat sa tremure. Jubila in unison cu Romania.