Presa din BASARABIA [Arhiva]

lia

10-01-2004, 02:12 AM

Interviu Cu Poetul Leo Bordeianu,
Editor al Publicatiei 'Limba Româna' din Chisinau

În loc de prefata: Pentru a intra în sediul Casei Române din Chisinau, trebuie facuta o întâlnire în prealabil si trebuie trecut de geamurile fumurii si de poarta ferecata care protejeaza de ochii pietonilor pe colectivul revistei 'Limba Româna'. Aceste masuri de paza s-au dovedit necesare dupa ce în timpul manifestatiilor din 31-August- 1991, pentru legiferarea limbii române ca limba de stat în Republica Moldova, un grup de barbari rusi au venit în gasca si au vandalizat si maltratat jurnalistii si sediul anterior al revistei.
10 ani mai târziu, adica luna trecuta, acest sediu al 'Limbii Române', a fost vandalizat iarasi de catre barbarii minoritari rusi, pe când manifestatiile contra reintroducerii fortate a limbii ruse în scolile din Republica Moldova de catre comunistii lui Voronin (vârful de lancie al Moscovei în Basarabia), adunasera peste 70.000 de protestatari români din Basarabia în Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau.

Gabriel Gherasim: Leo Bordeianu, cunoscut publicist si poet român al meleagurilor basarabene, cu care am avut bucuria sa discutam pentru acest interviu, ne-a dezvaluit câteva detalii din munca asidua si continua pe care proponentii limbii române o duc înspre mentinerea culturii si limbii majoritatii etnice românesti din Basarabia ca limba de stat în Moldova, si asta în ciuda persecutiilor si a masinatiilor oligarhiei rusesti si a localnicilor vânduti acestor interese, care si la 10 ani de la moartea imperiului rus, insista sa vada în Moldova si în românii-basarabeni, o colonie a Moscovei.
Domnule Bordeianu, va rugam sa ne dati un scurt istoric al publicatiei 'Limba Româna'.

Leo Bordeianu: Revista noastra a fost înfiintata în anul 1991. De fapt, 'Limba Româna' a venit ca o reactie a cetatenilor care se trezeau din letargia sovietica si care doreau sa se îndrepte înspre un nou orizont si sa repuna în drepturi limba româna în Republica Moldova.
Ar fii de spus ca traiam o anumita conjunctura atunci (ca si acum), si ca Ministerul Învatamântului care avea în frunte pe un 'tovaras Zidu' mergea cu politica lingvistica în sensul opus oamenilor majoritari cât si al bunului simt, finantând anterior, cu banii contribuabililor, o anume 'Revista de literatura si limba moldoveneasca' si pe de-asupra, obligând studierea ei în scoli. Aceasta publicatie continea linia sovietica de rusificare si de învrajbire a populatiei românesti din Basarabia, contra României si a compatriotilor lor în general, prin propagarea unei pseudo-istorie si a unei pseudo-limba care prosteau oamenii si care n-aveau nimic de-a face cu realitatea culturii si limbii românesti din Basarabia. Ironia este ca daca acest Zidu preda aceste 'materii' la universitatea de stat din Chisinau pe vremea aceea, acum o poate face numai din spatele baionetelor rusesti care înca ocupa Transnistria si unde înca acesta 'preda' aceste aberatii, respectiv la o scoala din Tiraspol.
Pe masura ce românii-basarabeni protestau cu sutele de mii asupra acestor mistificari în Piata Marii Adunari Nationale din Chisinau, redactorul a schimbat titulatura revistei cu numele mai inofensiv de 'Limba Noastra', folosindu-se de titlul poeziei lui Mateevici cu acelasi nume. Dupa aceea a fost schimbat Ministrul Învatamântului cu respectatul Profesor Nicolae Matcas, care a dus si la Televiziunea Moldovei programul 'Limba Româna', dupa care s-au pus bazele acestei reviste. 'Limba Româna' a fost vazuta de la bun început de catre rusi si de catre proponentii aberantei 'limbi moldovenesti' ca un subiect 'provocator', iar pe lânga acuzatiile si insultele pe care le-am primit de la acestia a mai fost si atacul terorist la care va refereati.
De altfel, ideea de înstrainare si învrajbire a românilor-basarabeni fata de România nu s-a reînnoit acum, ci s-a agravat odata cu persecutiile comunistilor lui Voronin a populatiei majoritare românesti. Asta pentru ca în mod 'oficial', Constitutia Moldovei persista sa considere limba româna de dincoace de Prut drept 'limba moldoveneasca' de ani de zile, dupa cum în timp ce în pasapoartele minoritatilor din Moldova etnia acestora este descrisa corect, a noastra este descrisa drept etnie 'moldoveneasca'.
Deci în 1991 s-a pus baza revistei 'Limba Româna', redactor fiind regretatul Profesor Ioan Dumeniuc, un alt realizator si prezentator al programului 'Limba Româna' de la Televiziunea Moldovei. Redactorul adjunct a fost ales Alexandru Bantos, iar eu am fost ales ca secretar al redactiei.
În 1992 a decedat profesorul Dumeniuc, dupa ce reusise în ultimii ani sa fie foarte activ cu privire la educarea fata de limba si fata de promovarea limbii si culturii românesti din Basarabia. Dumnealui actionase si la Departamentul Limbi al Moldovei, lucrând la înlocuirea (la propriu si la figurat) numelor rusificate de institutii si strazi din Republica Moldova cu nume românesti, care reflectau cultura româna a majoritatii etnice din Basarabia. Acesta a fost începutul revistei 'Limba Româna'.

G.G.: Care sunt genul de subiecte abordate în publicatia 'Limba Româna'?

L.B.: La aparitia primului numar al 'Limbii Române', în 1991, am folosit revista pentru explicarea limbii românesti corecte, si înlocuirea românei rusificate si a alfabetului chirilic bagat pe gât noua de catre comunisti în timpul anilor de sovietizare. Limba româna fusese schimonosita de niste semi-docti care fortasera scrierea si pronuntarea ei în alfabetul rusesc si cu un vocabular al 'limbii de lemn' binecunoscut dogmei comuniste. Aceste probleme din limba româna de aici, nu erau atât de ordin structural, cât de ordin lexical. De asemenea, prin mediul urmatoarelor numere a 'Limbii Române', am propagat literatura noua si clasica româneasca, de pe ambele maluri ale Prutului.
Am publicat si literatura româneasca din exil, de la scriitori si ziaristi români din SUA (Gherasim s.a.), Canada (Florea s.a.), Germania (Coseriu, s.a.) din Franta (Rusu, s.a.), cât si din alte tari vest-europene.

G.G.: Ce colaboratori din |ara aveti, si cum variati subiectele revistei?

L.B.: Înca de la înfiintarea revistei noastre, în 1991, primii nostri colaboratori din |ara au fost iesenii; în colegiul nostru de redactie era regretatul Mihai Dragan, care a editat si Colectia Eminesciana tiparita atunci în România. Mai târziu s-a adaugat si Alexandru Husar, academicianul Constantin Cepraga, profesorul Gabriel Istrate s.a. Dintre bucuresteni, am colaborat cu profesorul Gheorghe Chivu. Din Suceava am colaborat cu Maria Sanda-Ardelean; lista este foarte lunga însa asi mai adauga ca am colaborat si colaboram cu autori din toate centrele universitare ale tarii.
Asi vrea sa spun câteva cuvinte despre un proiect mai nou al nostru, de mare importanta pentru cititorii din Republica Moldova. Este vorba despre dedicarea câte unui numar al revistei pentru fiecare regiune a României, în care abordam istoria, cultura, valoarea nationala, si operele românesti din aceste zone. Am început acest proiect în 1999 cu judetul Calarasi si ne-am bucurat de receptia entuziasta primita de la cititorii nostri, care în acest fel puteau mai bine sa-si cunoasca |ara.
Am conlucrat cu regretatul Stefan Draghici în cest sens, care a decedat într-un accident rutier anul trecut. Aceasta prezentare a regiunii pentru basarabeni a fost si un subiect emotiv, pentru ca multi români basarabeni au fost trimisi cu domiciliul obligatoriu în Baragan de catre Securitate, si alti basarabeni au fost gazduiti acolo ca refugiati în timpul razboiului mondial. Este o zona plina de valori culturale si artistice care ar trebui explorata mai mult de catre românii de pe ambele parti ale Prutului.
Apoi am scos editiile despre regiunile Maramuresului si a Bucovinei. Numarul despre Maramures a aparut în anul 2000, iar cel despre Bucovina l-am scos în anul 2001. Aici este vorba despre doua regiuni românesti splendide, care reflecta cam acelasi 'destin', adica de-a fii fost înjumatatite si fractionate de catre potentati straini, si care îsi au partile nordice în Ucraina, la vremea actuala. Aceasta istorie tragica se reflecta si în literatura, operele plastice si în general în cultura locala a acestor zone românesti. Evident ca fiecare zona are specificul ei aparte, manifestat în orice suflare care radiaza de-acolo.
Ca sa vorbesc numai despre Maramures, va pot spune ca ne-a impresionat foarte mult. Aceasta zona este ca o matrice a sufletului românesc, a felului de a fii românesc, în care se pastreaza foarte mult traditiile populare si folclorul nostru. Am avut ocazia sa petrec un Craciun la un festival al datinilor populare. Este o experienta de neuitat. Lumea îsi coase înca propriile haine de sarbatoare. Este un fel inerent de viata. Dupa cum spunea chiar un maramuresan, 'lumea se naste în itari si în cojoc'.

G.G.: Ce fel de reactii ati avut de la cititorii publicatiei dumneavoastra si la subiectele tratate în cadrul revistei?

L.B.: Vreau sa prefatez raspunsul la întrebare prin a va spune ca în 2001 am sarbatorit jubileul a 10 ani de la aparitia revistei 'Limba Româna'. La 21 Mai 2001, în Sala Mare a Academiei de Stiinte, am facut o receptie pentru a consemna acest eveniment special si ne-am bucurat ca sa avem printre invitati si pe Academicianul Doctor Honoris Causa Eugen Coseriu. Am avut peste 400 de oaspeti, care includeau multi oameni de stiinta, pedagogi, studenti, liceeni si elevi si care au venit sa ne felicite pentru activitatea publicatiei.
S-au mentionat editiile speciale ale 'Limbii Române', precum cea raportând 'Congresul al V-lea al Filologilor Români din 1994', editiile despre 'Metodologia si Vorbirea Limbii Române Corecte', cele despre zonele românesti amintite mai sus. Revistele noastre ajung la institutiile educative si academice din Moldova si dau pentru prima data de la plecarea tavalugului rusesc din Basarabia, o fereastra deschisa limbii si lumii românesti de dincolo de Prut.
Am avut si ecouri favorabile în presa de limba româna din Moldova si România si speram acum sa putem fii de folos si românilor americani, care poate au nevoie de publicatia 'Limba Româna' pentru ei si copiii lor, tot asa cum avem si noi nevoie de ea în Moldova. Regretul nostru este ca nu putem face ca revista sa apara mai des decât cele 12 numere pe an, din motive financiare desigur.

G.G.: Fenomenul de amalgamare într-o alta cultura, exista din pacate si pentru românii din America si respectiv Canada. Ce puteti sugera dumneavoastra în termeni de sfaturi acestor compatrioti, pentru a face în asa fel ca sa-si perpetueze si manifeste limba si cultura de bastina si dupa imigrare? Mai mult, de ce ar trebui românii din America sa-si pastreze si promoveze limba?

L.B.: Am sa încep cu experienta noastra. Din moment ce în Basarabia era un regim totalitar, aici se practica un fel de semilingvism; adica un bilingvism care mergea într-o singura directie. Ori românii stiau si româna si rusa iar rusii numai rusa. Interferenta dintre culturi s-a produs. Noi nu suntem atât de refractari ca si balticii, care au tratat fara menajamente respingerea culturii si limbii rusesti. Dar oricum acum populatia este mai constienta si revine plenar la limba româna, în deosebi dupa adoptarea legislatiei din 1989. Se produc schimbari si în mentalitatea oamenilor.
Imediat dupa caderea imperiului sovietic, românii de peste Prut care veneau în Republica Moldova, auzeau cuvinte rusesti injectate de rusi în limba româna din Basarabia, de-a lungul anilor, ceea ce-i mira si gaseau ca lucru neplacut. Pe când acum, compatriotii nostri, care vin din |ara, aud din ce în ce mai rar atât rusisme cât si limba rusa în general, fiind folosite de catre cetateni. Românii din Basarabia s-au învatat sa-si vorbeasca limba corect si sa o faca în locurile publice. Nu mai sunt apostrofati si jigniti, - de exemplu în troleibuze -, când întreaba în româneste daca persoana din fata lor coboara la urmatoarea statie, dupa cum era cazul anterior lui 1989.Înainte, daca cineva 'îndraznea ' asa ceva, i se spunea imediat - de catre vre-un pasager rus - (indiferent daca acesta era interpelat sau nu), sa 'nu mai vorbeasca o limba straina'; si asta era într-adevar spus cu mare rautate si aroganta din partea acestor ocupanti, aici la noi în Moldova, nu în cine stie ce cotlon al Rusiei.
Acum, asa replici rusii nu mai dau. În unele cazuri rusii chiar învata limba româna. Noi oferim aici la Casa Româna din Chisinau, sediul publicatiei noastre, cursuri de limba româna si pentru ziaristii alolingvi, atunci când acestia doresc acest lucru. Pe acesti ziaristi, îi putem considera oarecum fruntea minoritatilor si deci ne bucura oricând întâlnim acest fel de interes, oricât de sporadic ar fii acesta.
Avem si noi ca si românii din SUA si Canada familii mixte, care s-au creat de-a lungul anilor. Din pacate, în aceste familii, cel putin din experienta mea, prevala odata limba ocupantilor rusi. Numai dupa 1989 am vazut si exceptii unde s-au vorbit ambele limbi în familie, ceea ce denota ca acest lucru este posibil atunci când se doreste si pastrarea limbii materne pe lânga cea adoptata. În ceea ce-i priveste pe românii din Nordul-Americii, ei sunt mai liberi si mai avantajati în pastrarea limbii materne în familie decât noi, pentru ca politica statului nu le pune nici un fel de oprelisti în aceasta privinta. Pe de alta parte, ei constituie acolo o minoritate, ceea ce poate prezenta o problema daca nu traiesc si nu fac parte din comunitatile, bisericile si asociatiile etnice românesti din America. Însa fie ca traiesc în America fie ca traim în Republica Moldova, ceea ce este important este unirea între noi si acceptarea unicitatii dintre noi ca si indivizi si ca si comunitati si faptul ca suntem parte integrala din Spiritualitatea Româneasca. Aceasta nu este numai un dat al nostru, ci si un DAR al nostru de la Dumnezeu, care include si limba româna, limba stramosilor si limba urmasilor nostri în acelasi timp.

G.G.: Va multumim!

L.B.: Cu placere!

Pentru a contacta Redactia folositi adresa:
Dl. Leo Bordeianu
'Limba Româna' Strada Mihai Kogalniceanu, Nr. 90, Chisinau, Moldova
Tel: 23.87.03; E-mail: Limbaromana@mail.md

http://noinu.rdscj.ro/interviu.htm